Versuri de Gabriela Feceoru

pentru că mi-ai ordonat

jucăriile, speranțele, viața,

viitorul cu tine e

la doi pași distanță

de aeroport

 

Grădina Jucăriilor Pierdute

Lviv prin Grădina Jucăriilor Pierdute

cu mâinile pline de aur – poeme în geantă,

o singură rochie

soarele crește cât George Hotel

vântul prin crengi pe scări deasupra orașului

îmbrățișarea ta caldă, numele tău pe brațul meu

tu care voiai Universul și eu numai

o limonadă, dar caldă

am fugit. eu care am zis gata. granițele

noastre se închid

gențile noastre sunt goale. perna ta moale.

vom întâlni persoane care ne vor sfâșia

îmi amintesc mâna ta proaspăt sfâșiată

Rusia și Ucraina să ne certăm pe stradă cine

va flanca.

privim în urmă

la poemele scrise odinioară

tu care obișnuiai să-mi zici

nu voi mai putea adormi fără tine.

privesc în urmă

în ochii tăi

în fața casei incendiate

în Alchevsk

viitorul împreună

la baza statuii lui Тарас Григорович Шевченко

a fost un moment.

 

îți scriu când ești un om

te-ai întrupat în cineva care își face rău

ca și cum propriul meu copil

întrupat din mine ar trage în propria lui

tâmplă

trimit prin poeme

iubirea care acoperă

mă rog la tine când nu mai știu ce să zic

să-l întorc la mine să îi acopăr ochii

sunt în genunchi

îmbrăcată în haine de gală

o rochie – te-ntorci din dumnezeu

întoarce-l pentru mine

peste tot pe unde mă duc

îl caut

oriunde și orice ascult

aud clinchetul râsului lui

când plânge dă-i ce am simțit

pacea ta, uitarea tuturor supunerilor.

lăuntricul sentiment că iubirea

nu-i o pată

uită-te în jurul tău să-l vezi

eu nu-l mai văd demult

dar mă bazez pe tine

dacă mă păcălește tu-l iartă

umple-i viața cu adevăr

o iubire crescută

oamenii se schimbă eu

când te reprezint

mi-am promis în august

nimeni nu e

natura omului slabă și rea

în fața durerii tale

ca un părinte care

a iubit o femeie atât de mult

și copilul din ea

plăcerea ta nu e trupul ca la noi

noi continuăm să fim oameni

tu ne dai eternitatea, tu ne faci excepții

îmi dai puterea de a spune vorbele tale

îmi dai puterea de a-l aștepta

și de a ierta

ucide-i ego-ul care ține în loc

două inimi

azi îmi scriu poezia cu mâinile sale.