Într-o margine Într-o margine a livezii doarme copilul cu părul cărunt și urechi ascuțite precum ale vulpii cu puii mai mici decât para gutuii. Încă mai singur decât singurătatea e locul de-alături cu tufe răzlețe de sânger luminând înserarea, îmbărbătând-o, culegând rămășițele verii. Cei vrednici sunt la mare cinstire dar priviți cu îngăduință căci prin …
L’éternel retour lui Barbu Cioculescu, prietenul de-o viață – in memoriam Durere dinlăuntrul oaselor bulevard fără capăt fără măcar o cicatrice să mergi pe străzi înguste ca în copilărie sub pași pământ elastic bucuros de oaspeți câte o salcie te-ntâmpină la răspântii dar al vântului unde-s frații ce-au șters-o după bureți de pădure după alge …
sunt liberă nu mai am sânge e o sărbătoare de lumină și confetti a oaselor a tuturor îmbrățișărilor reci și sticloase. așa cum intră acul în venă ca piciorușele unui gând al tău tăcut ascuțit cărăbuș sunt liberă nu mai am piele cresc ca în copilărie într-o materie caldă care se transformă în lumină am …
Măreața hoardă roșie de vină e libertatea ea ne aducea lumina în care se văd toate ticăloșiile, toate eșecurile de acolo, de sus de pe semețul platou vine puterea de-a vedea până-n străfundurile grotei sclipirea razei vindecă umezeala peșterii în care e ucisă orice tresărire de viață lăsați deci întunericul să triumfe și frigul să …
În tinerețe În tinerețe Ne săturam cu gaura covrigilor Atârnați pe o sfoară. În tinerețe Am crezut că femeia își ascunde aripile de înger Sub faldurile mătăsoase ale rochiei. Pe atunci, draga mea, Nasturii bluzei tale Sub care fremătau sânii tăi de fecioară Strălucitori ca perlele Erau singurele perle adevărate Într-o lume Plină de himere, …
şi ea spune că nu s-a ivit pentru această lume şi ea cântă pentru omul fără nume ieşit din carapace ca să moară în sfârşit liber dimineaţa devreme în scuar când soarele bate pieziş şi miroase a cafea şi a uzo şi madame sansgène încă de la ora cinci face curat prin hrubele iadului zilnic …
poezia înaltă Poezia înaltă vede până dincolo De glonțul pornit pe țeavă De retorica oamenilor puternici De granița peste care trec tancurile De orizontul înecat Nu e o glumă glumiță joacă umor mătăsos Lehamite de om curgător prin canalele calde Ea vede cum se apropie focul Și trimite în calea lui mintea care îl știe …
Sus mâinile, copii!* Fuga A venit și ziua mereu amânată. Ziua negândită ziua în care ne-am îngropat casa și am acoperit-o cu paie. Să pască deasupra caprele postbelice. Pivnița s-a umplut de lucruri reci. Am urcat în pod paturile. Ce-a fost moale și călduros am înghesuit în boccele și baloturi. Trăim inconștiența lașitatea și panica …
Cântec tîrziu port încă sandale, o rochie cu maci, și încă mai străbat timpul ce mi s-a dat ca pe o tânără pădure din munții Apalași și încă mai coc castane pe o plajă sudamericană și descifrez hieroglife halucinante ca și cum aș fi sora maestrului de ceremonii sau doar un cocor călăuză aș vrea …
Nunta de aur Am cuprins anii între noi, i-am cuprins, distanţele-s pline de scrum, bărci obosite lângă focul aprins zac în uitare acum. Cad ramuri de tisă peste patul de nuntă și mari reverii ne absorb la masa târzie cu mireasa căruntă plângând lângă mirele orb. Își leapădă cerbii coarnele-ntinse, păsări își poartă zborul prin …
Cimitirul din Dealul Orașului Se vede în zare cum apare stolul de cocori sau poate este stolul de pescăruși sau de porumbei încă mai au pe aripi urme sfârtecate de moarte și țipete ale ultimului strigăt încă se mai poartă decolteul adânc și fusta despicată cum mai este despicată casca din care țeasta lipsește merg agale, …
Debut Știm despre Ioan Stroia că este masterand la Facultatea de Chimie și Inginerie Chimică din Cluj-Napoca și că-i place poezia lui Nichita Stănescu. Cele câteva poezii pe care le publicăm mai jos nu sunt lipsite de interes. Duhul lui Nichita Stănescu pare a se fi coborît asupra lor. E vorba de un debut absolut. …