sunt liberă
nu mai am sânge
e o sărbătoare de lumină
și confetti a oaselor
a tuturor îmbrățișărilor reci
și sticloase.
așa cum intră acul în venă
ca piciorușele unui gând al tău
tăcut
ascuțit
cărăbuș
sunt liberă
nu mai am piele
cresc ca în copilărie
într-o materie caldă care
se transformă
în lumină
am înghițit întunericul
tot
până la gât
și ecoul lui rămas în ochi
îl voi lega la ochi
voi salva planeta
voi elibera gâzele din rochie
voi elibera păpușile din cutiile
muzicale.
sunt liberă
fluturii izbucnesc din mine
în horă
durerea iese împreună cu locul
prin care a intrat.
sunt liberă
sângerez peste tot
am înroșit pantofii și lumea.
sunt liberă
cresc peste oameni
și gândurile lor mari
sunt scări în singurătate.
stau într-un gol
care crește cu mine înăuntru
înghițindu-ne neîncetat
ca atunci când desenai o zi
fără după amiază
și o inimă fără bătăile ei.
nu știu cine sunt
m-am oprit în această ființă
văd cum cresc mâinile genunchii propria voce
de undeva de foarte sus
fără să înțeleg această călătorie
la nesfârșit
numai tu
ai putea să stăpânești
senzația de mâncărimi
pe dinăuntrul mâinilor.
să dezlipești locul în care
mă ascund
și să-l înalți ca pe un zmeu
deasupra cruzimii
sau să-l plimbi prin locuri știute
numai de tine.
o lume rănită de altă lume
în care doare și ce nu doare
și liniștea și cuiul ce intră și intră
până în gură
în sângele ei
în ciocolată
în tresărit.
eua nu e un cuvânt. e altceva
altceva nu există. e un gol
dar nici golul nu e.
vreau să tac mai mult
vreau să mișc propozițiile
să le adaug la gulerul rochiei
din această zi.
nu vreau să mă întorc
nu-mi amintesc unde
să mă întorc.
*
cum m-am întins de-a lungul
unui poem și dorm
până când se rupe în mine aerul
în greutăți
mici și vii.
știu cum arată litera pe
dinăuntru
are pumnii strânși gata să se
lase în voia inimii
nu mor
eu curg din mine toată
în înteriorul mâinilor
inima cu poezia-n gură gata
să se îndrăgostească
păpuși dichisite la colțul străzii
stau de vânzare
fata are talia poeziei
băiatul se sărută cu talia ei
mă învelesc numai în gura cuvântului și sunt altfel
carnea mea dintr-o parte pare
o literă care-mi vrea
tot trupul.
inversa
știam că nu e nevoie de cuvinte
că voi vorbi de sub pleoape
având retinele în cămășuțe
de noapte
încinse, rostogolite
că tu mă vei auzi prin toate
felurile de tăcere
și că vom atinge curând unul
în celălalt lumina.
știam că voi aștepta la nesfârșit
față în față cu inversa mea
simțeam cum timpul se umple
și crapă
*
dimineața în care mă întorc
de la tine
dar nu pe un drum
ci pe o dâră de orizont lucrată
de muncitori
senzuală în rochia mea
cea mai frumoasă
cu panglici legate direct în lună
cu fardul tuturor panseluțelor
din centrul orașului
sărut binele și răul
până la epuizare
până se văd unul pe altul
prin mine.
jurnal
1. știu că mă confunzi cu scrumiera unui cuvânt citit ieri. sunt primejdie păsările exersează în jur căderea neagră. întind privirea pe zid dispariția ta lasă cimitirul în sânge. între obiectele goale. port memoria ca pe o boală intimă. îmbracă-mă-n alb doar în articulații să mai atârn mătasea unui colind. din mansarda unei pleoape în flăcări, tu.
2. cuvântul tresare în somn, coșmarul lui sunt eu. din cauza ei totul dar totul era o imensă bătaie de inimă. orele curg parfumate rochiile de seară tratate de nervi. îmi trece prin minte verdele unui strigăt în lanțuri. de la tâmplă ți se trage ți-am spus de la tâmpla mâinii care scrie. numai surâsul prăbușit pe podea îmi face bine. există o stradă cu gratii strâmte desăvârșite eu sunt strada.
3. undeva sub carnea arămie dansul se furișează răsucit și prelung vertebrele pline de noapte. părul într-o mângâiere de brahms. față în față cu măștile smulse dezbrăcată de măduva păcatului. boala a cuprins totul în mine fisura de libertate ești tu. expusă lumii doar frigul dens îmi mai sapă o groapă. inima ascunsă în colțul inimii. te vindec oarbă cu otrava în gât călcâiele înfipte în cuvinte.
pansamentuneric
o absorbție lentă
ca un link sidefat în piele
prin care intri în altă piele
până departe
în întuneric.
cât de greu va fi să privesc
din adânc
acolo unde sufletul stă pe iarbă
iar pielea și creierul
sunt constelația lui?
desprinderi
cuvintele ies din mâini
cuvintele au ieșit moarte.
restul trupului nu există
e un fum gros de brațe și umeri.