În tinerețe
În tinerețe
Ne săturam cu gaura covrigilor
Atârnați pe o sfoară.
În tinerețe
Am crezut că femeia își ascunde aripile de înger
Sub faldurile mătăsoase ale rochiei.
Pe atunci, draga mea,
Nasturii bluzei tale
Sub care fremătau sânii tăi de fecioară
Strălucitori ca perlele
Erau singurele perle adevărate
Într-o lume
Plină de himere, de grosolane falsuri.
Oriunde te duci
Oriunde te duci
dincolo de străzile posomorâte
există o pulberărie părăsită
o casă locuită de pisici și de suspine.
Oriunde te-ai refugia există pereți
cu afișe ce proclamă fericirea obligatorie,
un om întunecat ce ne deschide inimile cu
tirbușonul,
o închisoare în care s-a proclamat
o amnistie generală pentru toți naivii
ce-au îndrăznit să rostească adevărul.
Oriunde te duci minciuna plutește pe deasupra
mulțimilor
ca petele de grăsime ori ca leșurile înecaților
cu ușurința cu care Isus umbla cândva pe valurile
înfuriate.
Oriunde te duci e cazul să-ți scoți din cap
pioasa iluzie că adevărurile tale te vor face liber,
că bufnițele stau de strajă lângă statuia
înțelepciunii.
Oriunde te duci se iscă o larmă generală
o conspirație a prostiei, o tăcere analfabetă
ce-ți înghite de-a valma cuvintele.
Oriunde te-ai duce
doar sânii ei sunt adevărate monumente ale
naturii,
demne de gloria odelor tale.
Biblia din palmele mele
Am mușcat din măr
Și șarpele a fost fericit.
Am furat trandafiri
Și femeia a fost bucuroasă.
Pietrele și rădăcinile arborilor
Încă nu mă cunosc
Dar mă salută de sub pământ
Ca și cum am fi din același sat.
Doamne, în toamna care vine,
Pe când vei porni la arat,
Îţi voi lăsa moștenire
Toate iubirile mele.
Nu știu dacă am fost
Vrednic de această femeie
Ca să beau cu ea din același pahar.
Știu doar atât:
Sânii ei au fost Biblia din palmele mele,
Coapsele ei m-au învăţat
Să cad în genunchi
În faţa frumuseţii.
Rolul de om
Purtăm cu toţii ceasuri pe mână,
dar timp nu avem niciodată.
Avem cu toţii schelete,
dar unii dintre noi nu avem șira spinării.
Zâmbim tuturor, dar la spate
purtăm ascuns sau înfipt un cuţit.
Avem libertate și constituţii
dar minţile noastre poartă zăbrele.
Intrăm și ieșim din vieţile proprii
ca dintr-o scenă
în care se petrece o dramă
Dar câţi dintre noi nu își uită-n culise
rolul de om?
Cântec aproape obscen
Doar seara îți întâlneam pe atunci
sufletul mic și fierbinte
între pulpe
femeie cu părul roșcat ca de vulpe
Tocmai când regele nostru înnebunise
nordul devenise deodată sud
estul schelălăia ca maimuța sosită
de la grădina zoologică din vest
Dar bunul Marx, bătrânul nostru vecin
devenise tot mai surd și mai surd
cenușa morților era pâinea noastră din țest
veacul devenise peste noapte absurd.
Grabnic ne-am tăiat atunci degetele cu care
scriam
prepuțul ni l-am tăiat, limbile și urechea
pe când poștașul împărțea ordonanțe prin case
doamna dormea îmbrățișată cu strechea.
Tocmai atunci am dat ultimii bănuți cămătarului
plătind grăbiți cu sudoare și sânge
orice silabă rostită, orice cântare obscenă
javre, lichele, hiene pășeau nestingherite în scenă.
Soarele umil își punea capul sub ghilotină
capetele noastre apuneau în jug
facă-se, Doamne, voia-ți divină.
O liniște mare
În tine se furișează uneori o liniște mare
Ca un lac întunecat,
Ca o mare la vreme de seară.
O liniște care te ascultă
Cu atenție
Cum gâfâi uneori obosit,
Cum plângi înfundat cu capul în pernă
în ceasurile de amărăciune.
O liniște care te pândește
Cum vorbești singur în odaia ta
de om aproape bătrân
în care o liniște și mai mare
te înghite
ca pe biblicul Iona.
Hoții și greierii
Hoții, greierii și poeții iubesc deopotrivă
întunericul nopții
plin de comori
mi-a șoptit santinela de la depozitul de armament.
Cei mai buni cetățeni ai acestei țări stranii
sunt morții
mi-a șoptit domnul general.
Roșie e panglica de la pantalonii săi,
roșie dâra de lumină ce cade oblic
pe zidurile abatorului
sub soarele răstignit în apus.
Roșu e rujul de buze al iubitei
bine pitit în poșetă
ți-ai spus.
Fagul bătrân de la Academie
Pe o rază ce izbește-n fereastră
Se ridică păianjenul în lună.
Greierii din grădină au tăcut brusc
La trecerea Sputnikului.
Într-un târziu,
fagul bătrân din curtea Academiei
anunță miezul nopții.