Decembre Te uită cum ninge decembre… Spre geamuri, iubito, privește – Mai spune s-aducă jăratec Și focul s-aud cum trosnește. Și mînă fotoliul spre sobă, La horn să ascult vijelia, Sau zilele mele – totuna – Aș vrea să le-nvăț simfonia. Mai spune s-aducă și ceaiul, Și vino și tu mai aproape, – Citește-mi ceva …
*** Vei petrece o seară o călătorie vindecătoare vei ridica paharul cu inele infime de sânge (bolborosind trecute vieţi, aduceri aminte) vei închide ochii a voluptate târzie sub sigla unui tâlc fără dezlegare imagini alpine îţi vor răsări înainte tot mai aprinse mai lingușitoare abia târziu un fotograf fără noimă cu aparatul pe umăr va …
Lacrimă rănită Am pus câteva pâini de-o parte, Înfometații vor sosi curând, Li se zărește chipul de departe, Și din târziul tras pe sub pământ. De le-o fi sete, am găleata plină, Le-am pregătit cămășile de in, S-arate ca un lujer de lumină; Stați pe aproape, uite-i, iată, vin! Sunt toți plecații la război, la …
În vie Tot mai miroase viea a tămâios și coarnă, Mustos a persici coapte și crud a foi de nuc… Vezi, din zăvoi sitarii spre alte veri se duc; Ce vrea cu mine toamna, pe dealuri de mă’-[ntoarnă?] Nu e amurgul încă, dar ziua e pe rod Și soarele de aur dă’n pârg ca o …
Poeme de Ildiko Șerban Minge umană Diminețile din Catfort sunt verzi la fel ca cele din Arad sau Nevada și-n același ochi descrește tăcerea oriunde te cauți. Aluneci pe orizontală ținându-ți neliniștea în brațe strâns o ții ca pe un plex dureros și viu oricum n-ai nimic altceva peste degete sau peste umeri, ai putea …
Herța I În tîrg miroase a ploaie, a toamnă și a fîn. Vîntul nisip aduce, fierbinte, în plămîn, și fetele așteaptă în ulița murdară tăcerea care cade în fiecare seară, și factorul cu gluga pe cap, greoi și surd. Căruțe fugărite de ploaie au trecut, și liniștea în lucruri de mult mucegăiește. Gîște, cu pantofi …
Când mori Când mori, afli ce nici unul dintre oamenii vii nu știe: cum este să nu mai fii! Fumuri Dă-mi și mie un fum, îi zicea vecinul de peste drum tatei când vedea că-și aprinde țigara. Și tata îi dădea. Casa vecinului, în care nu se făcea focul niciodată se uita cu jind la …
Anul Nou Mi-a ieșit primul poem din anul acesta. Ca un tratat mult așteptat de pace. Morții trebuie obligatoriu îngropați în patria lor temporară. Despre ea vom ține subtile alocuțiuni ce fac mai agreabile părțile. Viața asta e un balansoar ispititor încă de cînd te naști. La bătrînețe trosnesc toate oasele. Inima însă întinerește pervers. …
Poeme de Péter Demény Somație 1. Nu mai scrie poezii de dragoste tâmpite, mi-a zis un prieten care și-a clădit imaginea pe faptul că el spune adevărul frust, dar adevărul frust e că eu sunt îndrăgostit, de aceea scriu poezii de dragoste tâmpite, floarea-soarelui se întoarce spre soare, asta am făcut, și dacă nu ești …
Peisaj posibil Mirosea a malț, a bălegar și a buruiană Crescută anapoda, ca un plod lepădat În târgul în care nu s-ar mai întoarce nimeni Fiindcă niciodată, nimeni nu a plecat, Fiindcă ființele și apele se asemuiau într-atât Că se ocroteau, să nu se risipească Stângaci Ca o dorință cu mult prea târzie Adunată în …
Poemul de platină Daimonul meu alintat, capricios, cum o femeie ce se știe frumoasă, nu vine, nu vine, nu vine… Gurile de cobalt căscate nu pot mușca duhul pe care de un timp îl pândesc. Și frunze de aur, și frunze de purpură, și soarele tot mai roșu, tot mai negru curg odată cu învolburate …
Niciodată toamna… Niciodată toamna nu fu mai frumoasă Sufletului nostru bucuros de moarte. Palid aşternut e şesul cu mătasă. Norilor copacii le urzesc brocarte. Casele-adunate, ca nişte urcioare Cu vin îngroşat în fundul lor de lut, Stau în ţărmu-albastru-al râului de soare, Din mocirla cărui aur am băut. Păsările negre suie în apus, Ca frunza …