Herța
I
În tîrg miroase a ploaie, a toamnă și a
fîn.
Vîntul nisip aduce, fierbinte, în plămîn,
și fetele așteaptă în ulița murdară
tăcerea care cade în fiecare seară,
și factorul cu gluga pe cap, greoi și surd.
Căruțe fugărite de ploaie au trecut,
și liniștea în lucruri de mult mucegăiește.
Gîște, cu pantofi galbeni, vin lent
după-un zaplaz;
auzi cum ploaia stinge fanarele cu gaz,
cum învechește frunza în clopote
de-aramă –
auzi tăcerea lungă și gri care e toamnă
și diligența care vine din Dorohoi.
Pustiu, din șes, se urcă cirezile de boi,
și cum mugesc, cu capul întors, de
parc-ar suge –
cu ochii roșii, tîrgul, cuprins de spaimă,
muge. l (1917)
(din vol. Priveliști, 1923)