1. şi nu vei scăpa
(variantă pentru o ceaşcă de cafea strong
în care se scaldă goală puşcă puberă
pfui baba-cloanţa-cotoroanţa)
şi îţi va scrie cu un cui direct sub osul frunţii
ultimul tău capitol
dintr-o poveste tare încâlcită care e
viaţa ta şi parcă nu e viaţa ta
cu toate cusăturile la vedere
cu hăuri în care ţi-e frică să priveşti
cu seiful miracolelor în care ai încuiat poemul cu o mie
de intrări şi nicio ieşire
– ba nu cu o singură ieşire făcută cu ranga
iubirii de aproapele
de frică de urât de târziu –
poemul cu o mie de chei care nu folosesc la nimic
fabricate la rece de o singură minte
în ruină
strigă din pământ după Tine Doamne al meu
( ai vrea să ştii nu-i aşa cine este fiinţa asta
care a început să-ţi scrie
cu un cui direct sub osul frunţii
viaţa înainte de a o avea )
şi de ce o face şi acum
când te uiţi în oglindă şi din apele ei
altcineva te priveşte
îngheţat
de parcă n-ai fi om
şi albul rece-acrişor
al florilor de prun invadează poemul şi ţinuturile aride
ale memoriei
ai vrea să-i livrezi
celei cu trup de fum şi dorinţă
învelite în staniol
acadele cu piper şi pilitură de fier
şi popcorn cu ciocolată amăruie
şi praf de puşcă
şi scrisorele de amor funest şi poeme de trecut apele
negre ale pierzaniei
să-i ajungă
pentru o mie şi unu de ani
să tot spargă cerurile şi liniştea verde-de cuarţ a pădurilor
de pini
în care s-a făcut mult rău
să nu uiţi te rog
să-i livrezi morţii
funie şi săpun cu care să-şi pună capăt zilelor
e un joc fără învingător – de dincolo de orizont de orice
înţelegere
şi de ce faci asta
acum
când
întredeschizi uşa ca să intre ciripitul de prigorii şi
zorii
şi mirosul primilor covrigi calzi din dimineaţa asta
şi glontele înecat cu dragoste şi ură
dar nu
şi pe baba-cloanţa-cotoroanţa care se scaldă
goală puşcă în ceaşca de cafea –
păcătoasa naibii cocoşata şi rânjita
a stropit
cu sare şi stricnină
iarba fiarelor amestecată
cu
buchete mici cu iasomie şi strănut uşor de copil
şi liniştea casei
şi încheieturile fragile din poem s-au dus pe
apa sâmbetei
dar petardele cu sughiţuri şi tunetele care aduc ploaia
şi râsetele de copil din jurul turnului mare
şi ciripitul de prigorii
din tufa de iasomie
nu vor putea pune punct
iureşului de lumină rea
iţit pe neaşteptate
din textul cu sintaxa explodată din cutia cu scrisori şi uitare
3. telefonează-i
lui-cel-prea-ocupat-cu-sforăria-de-la-spectacolul-apocalipsei-fără-de-sfârşit
I
cînd singurătatea cu numele Kuki
te strînge de gît
cînd nu mai ştii ce să faci ca să alungi
urîtul
telefonează-i
lui nick name
el ştie mai mult decât tot şi mai puţin decât nimic
e după colţ şi nicăieri e ochiul uitat deschis către cer
e ziua de ieri şi vaca-Domnului strivită cu
bocancul pe zebra
înflorită
cere-i un chibrit
cu care să aprinzi zăpezile sulfuroase din oraş
trandafirii mai cenuşìi decît cenuşa
şi catranul din vene
cere-i să se spînzure de ţeava de la baie
de gîtul
girafei roz din sticla de whisky
de şnurul
de la izmenele lui Urmuz
– poate aşa va uita să sufle în trîmbiţa apocalipsei –
cere-i
să se mute naibii între morţi – acolo unde-i e locul –
cu tot cu patul
şi zidul cenuşiu din Könisberg
ca să respirăm
liberi
şi să facem tumbe prin al nouălea cer fără grija că vom
fi traşi de urechi
te rog
telefonează-i
lui nick name
cel-prea-ocupat-cu-sforăria-de-la-spectacolul-apocalipsei-
fără-de-sfîrşit
II
fără el
da da
fără el
lumea ar fi uşoară ca un fulg
şi-ar pluti pe deasupra prăpăstiilor într-un nor de
funigei
fără el
prunul uscat de la poartă ar prinde frunză din nou
ploaia
şi-ar cerne nisipul lichid peste creştetele îndrăgostiţilor
conservîndu-i pentru o mie de ani în staniol şi miere
dar nimic din toate astea nu se poate întîmpla
pînă nu-i telefonezi lui
(şi el nu răspunde nu-i niciodată acasă şi nici nu se ştie
dacă există)
cînd nu mai ştii ce să faci
telefonează
telefonează-i
lui nick name
cel-prea-ocupat-să-scape-de-morţii-de-cretă-atât-de-vii-
şi-de-cuvintele-
Cu-nervii-smulşi-cu-cleştele-ai-apocalipsei-fără-de-sfîrşit.