Poeme de Radu Ulmeanu

Soarele

pe tronul amurgului

***

Curgi prin viață

cu un râu plin de pești

în pustiu

***

Vioara simfonică

a lui Paganini

***

Sânii ei sângeră

maci

***

Beat de iubire

ca un păgân în fața altarului

unei zeițe

***

Fluviul tăcut

al durerii

***

Să spargi paharul

din care îți bei

amintirile

***

Bătrânețe.

Te dor

articulațiile universului.

***

Eminescu, sara

cu gene ostenite

sufla în lumânare

tu, dimineața

cu gene răscolite de nesomn

pornești calculatorul

***

Un singur gând

un singur pământ

o singură dragoste

pierdută

***

Lacrima spală

nebuniile vieții

***

Cântul

sfâșie sufletul

***

Salcia

îți plânge

pe umeri

***

Să mor de zece mii de ori

și să renasc tot pe atâta

să-ți sorb ai trupului fiori

în umbra serii, coborâta

***

Pace mondială

în cimitir

***

Noaptea putredă

a trădării de frate

***

Sirena lui Roaită

în foșnetul gregar

al iluziei

***

Explodează în floare cireșul

și moartea trece pe drum

***

Versul toacă mărunt

la mânăstirile sufletului

***

Scriind

îmi ling zgura fierbinte

pe buze

***

Pâinea trupului tău

aburește

la ospățul cuvintelor

***

Insomnie

noapte cu greieri

murind

***

Îmi tace gândul

îmi tace mintea

vorbește pustiul

***

Legat de catarg

ascult sirene

tăcând

***

Morții

i se aliniază tăcuți

morții

***

Îngerul nopții

cântă la pianul

cu toate clapele negre