Soarele
pe tronul amurgului
***
Curgi prin viață
cu un râu plin de pești
în pustiu
***
Vioara simfonică
a lui Paganini
***
Sânii ei sângeră
maci
***
Beat de iubire
ca un păgân în fața altarului
unei zeițe
***
Fluviul tăcut
al durerii
***
Să spargi paharul
din care îți bei
amintirile
***
Bătrânețe.
Te dor
articulațiile universului.
***
Eminescu, sara
cu gene ostenite
sufla în lumânare
tu, dimineața
cu gene răscolite de nesomn
pornești calculatorul
***
Un singur gând
un singur pământ
o singură dragoste
pierdută
***
Lacrima spală
nebuniile vieții
***
Cântul
sfâșie sufletul
***
Salcia
îți plânge
pe umeri
***
Să mor de zece mii de ori
și să renasc tot pe atâta
să-ți sorb ai trupului fiori
în umbra serii, coborâta
***
Pace mondială
în cimitir
***
Noaptea putredă
a trădării de frate
***
Sirena lui Roaită
în foșnetul gregar
al iluziei
***
Explodează în floare cireșul
și moartea trece pe drum
***
Versul toacă mărunt
la mânăstirile sufletului
***
Scriind
îmi ling zgura fierbinte
pe buze
***
Pâinea trupului tău
aburește
la ospățul cuvintelor
***
Insomnie
noapte cu greieri
murind
***
Îmi tace gândul
îmi tace mintea
vorbește pustiul
***
Legat de catarg
ascult sirene
tăcând
***
Morții
i se aliniază tăcuți
morții
***
Îngerul nopții
cântă la pianul
cu toate clapele negre