Un foc inexistent
Cînd ne-au lăsat să scriem
nu au știut pînă unde o să ajungem
cum o să adunăm vreascuri
pentru un foc inexistent
Cum o să spunem muntelui
pe care nu l-am urcat
Nu au știut
că dacă nu plîngem
nu înseamnă că nu plîngem
Cînd ne-au lăsat să scriem
ne-au luat cureaua, șireturile
Actele de identitate
dar ne-au lăsat în ochi licărul
care nu apare în fotografii
Blitzul a crezut că sîntem alții
Ne-au muiat degetele într-o cerneală
cu care nu eram obișnuiți
apoi
ne-au promis lauri, medalii,
accidente de mașină
sinucideri despre care vor vorbi ziarele
cînd scriem ce vrem
– ne-au rugat –
să scriem ce vor:
un foc inexistent
în care ard imagini inexistente
Cînd nu ne-au mai lăsat să scriem
era prea tîrziu
Ne-am aruncat veșmintele
am dat foc cernelii:
plîngem cînd vrem noi