„În adâncul fiecărui cuvânt asist la nașterea mea“. Alain Bosquet Am văzut de curând, pe BBC Ideas, un filmuleț care readuce în atenție ipoteza whorfiană a legăturii dintre limbă și gândire. Întrebarea-temă de dezbatere este: „Gândim diferit în diferitele limbi?“ Există peste 7000 de limbi în lume, asta înseamnă că sunt tot atâtea perspective …

Să presupunem că nu știm ce înseamnă cuvintele diplomat și diplomație, dar că putem repera totuși la nevoie, din literatură, grație memoriei, anumite contexte relevante care să ne permită să circumscriem semnificația termenilor de mai sus. De pildă, Mihai Eminescu, atunci când îl evocă pe Alecu Donici în Epigonii, se întreabă nostalgic: „Unde-i boul lui …

O bună parte a literaturii române se referă la o societate care cuprindea o clasă de persoane cu venituri însemnate. Acești posesori de avere își permiteau să aibă slujitori care să înde ­plinească pentru ei muncile casnice, destul de împovărătoare într-o vreme în care electricitatea, gazul, apa curentă erau inexistente sau constituiau rarități. Slugile trebuiau …

Dincolo de poezie însă, ecourile vieții răcneau în fereastra sa“ (Bacovia, Dintr-un text comun) Victor Ieronim Stoichiță își propune să demonstreze că „în impresionism are loc o schimbare mult mai radicală și mai profundă, care vizează «tematizarea privirii moderne». Dacă există cu adevărat ceva profund nou în pictura lui Manet, Monet și Degas este faptul …

De regulă, toleranța implică ideea că unele „lipsuri“ ori „defecte“ ale celuilalt pot fi trecute cu vederea atunci când meritele și calitățile sale sunt considerate a fi mai importante decât neajunsurile în cauză. Ca punct de plecare, raportându-mă la toleranța etnică manifestată în/prin limbaj, voi aminti un caz (cunoscut întrucâtva) de întrebuințare specială a unui …

Deși a fost scris la începutul unei excepționale cariere literare, desăvârșită, cum știm, la Paris, Viața e în altă parte este unul dintre cele mai apreciate romane ale lui Milan Kundera. Știința sa de-a îmbina cu măiestrie un realism frust, potențat de-o nefardată și puternică inserție în social, cu jocul de infinite nuanțe al parabolei, …

În urmă cu mai bine de un deceniu, un cunoscut om de cultură englez, David Lodge, formula următoarea constatare: „Ficțiunea a pierdut autoritatea pe care o avea în trecut. De aici popularitatea narațiunii biografice, bazată pe fapte trăite, în care ficțiunea nu abundă sau chiar nu există, însă experiențele se istorisesc în stilul trăit, asociat …

Funcția onomaturgică o omului are o vechime cât omenirea însăși. Omul, nomothet/onomaturg generic, dă nume lucrurilor din jur, fiindcă doar cine/ce are nume poate fi, și șlefuiește fără oprire instrumentul său fundamental de cunoaștere și auto-definire, limba (chiar dacă uneori „uită izvorul“). Ca ființă cugetătoare, el a inventat limbajul pentru a-și exprima gândurile, potrivind cuvinte …

În mod curios, nimeni n-a părut să acorde cuvenita importanță faptului că singura traducere românească din Ho-Jo-Ki, text memorialistic clasic, în stilul zuihitsu1, al poetului și eseistului japonez Kamo nō Chōmei (1153?-1216), îi aparține lui Mihail Sadoveanu și deschide narațiunea Punte – a doua „poveste de la Bradu Strîmb“2 – „un Hanu-Ancuței mai rafinat și …

Apărută în 1933, Cunoașterea luciferică, cea mai amplă lucrare din Trilogia cunoașterii, reprezintă o aplicare, prima, a metodei axiomatice sau dogmatice forjate în Eonul dogmatic. Filosoful a lucrat la ea întreg anul 1932: „Anul acesta mi-a fost umplut aproape exclusiv cu noua mea carte, Cunoașterea luciferică, care e gata și care a început să apară …

Încercînd să urmărești într-un dicționar sensurile prepoziției prin din titlul de mai sus, vei da peste un roman sau un poem de explicații, uluitoare pentru un cuvînt de legătură. Sau… de legături. Pentru că situațiile în care această prepoziție apare sînt multiple. Introduce tot felul de complemente circumstanțiale sau construcții atributive și exprimă nenumărate variante …

Versul lui Coșbuc apare în unele transcrieri: „C-o moarte toți suntem datori“. Cititorul oscilează între implacabilitatea morții – indiferent ce am face, tot vom muri, muritudinea intră în definiția noastră de oameni, de făpturi vii, fiindcă muritoare – și înțelegerea ei ca datorie, cu un sens nu cu totul limpede. Fiindcă beneficiem de „clipa cea …