Eseu

 Jocul leilor în amurg sau despre nimicirea fără înfrîngere

Santiago, protagonistul din Bătrînul și marea de Ernest Hemingway, este un om bătrîn, dar nu unul doar ca vîrstă, ci ca identitate în comunitatea de pescari unde trăiește. Toți îi zic Bătrînul, cu mici excepții. E, desigur, marcat de lupta cu viața. Trăiește într-o colibă sărăcăcioasă, „făcută din vlăstari uscați din palmier regal, cărora li …

Artă, cunoaștere, recunoaștere

Spuneam deja în Intermitențele privirii că, în pictură, dar și în literatură, în artă, în general, raportul între decorativ și meditativ e oscilant – de la plăcerea simplă a ochiului (inclusiv cel „al minții“) care se desfată scăldat în culori și alternanțe de lumini și umbre (de obicei, însoțit de un zâmbet de încântare, de …

„D-ale carnavalului“ și muzica de operă

„Muzica iaște aceea care ne gâghilă urechile într-un mod plăcut… (pântre dinți, aparte, școlarului🙂 Ia sama doară să nu ți le gâghil eu ție într-un mod neplăcut!“ Definiția lui Marius Chicoș Rostogan, pedagogul de școală nouă, pe când înfățișa „aplicățiunea metoaghii intuikive“ e atât de cunoscută, încât a ajuns un fel de proverb ironic. Cu …

Centrul credinței. Neuroștiițele și Neuro-Teologia

E uimitor ca, astăzi, atei convinși sau chiar militanți (așa-numiții „creștini culturali“) să fie contemporani cu oameni de știință convinși până în adâncul sufletului de existența lui Dumnezeu. Iată-l pe cunoscutul om de știință și academician, Prof. Univ. Dr. neurochirurg Alexandru Vlad Ciurea, tratând în cartea dumisale Sănătatea creierului pe înțelesul tuturor (Bookzone, București, 2022) …

Turgheniev sau arta melancoliei

Arta lui Turgheniev este, înainte de toate, muzica melancoliei. Literatura sa propune o dialectică atentă la jocul anilor care trec, deschisă spre negocierea unui raport echilibrat între tradiţie şi modernitate. Dacă se poate vorbi de un „cehovianism“ al lui Turgheniev, aceasta este de legat de subtilitatea privirii ce reconstruieşte mişcările sentimentelor, refuzând tezele moralizatoare. Celor …

Lumea limbii române

  „În adâncul fiecărui cuvânt asist la nașterea mea“. Alain Bosquet Am văzut de curând, pe BBC Ideas, un filmuleț care readuce în atenție ipoteza whorfiană a legăturii dintre limbă și gândire. Întrebarea-temă de dezbatere este: „Gândim diferit în diferitele limbi?“ Există peste 7000 de limbi în lume, asta înseamnă că sunt tot atâtea perspective …

Pseudo-diplomatikos

Să presupunem că nu știm ce înseamnă cuvintele diplomat și diplomație, dar că putem repera totuși la nevoie, din literatură, grație memoriei, anumite contexte relevante care să ne permită să circumscriem semnificația termenilor de mai sus. De pildă, Mihai Eminescu, atunci când îl evocă pe Alecu Donici în Epigonii, se întreabă nostalgic: „Unde-i boul lui …

Slujitori, slugi, subrete

O bună parte a literaturii române se referă la o societate care cuprindea o clasă de persoane cu venituri însemnate. Acești posesori de avere își permiteau să aibă slujitori care să înde ­plinească pentru ei muncile casnice, destul de împovărătoare într-o vreme în care electricitatea, gazul, apa curentă erau inexistente sau constituiau rarități. Slugile trebuiau …

Intermitențele privirii

Dincolo de poezie însă, ecourile vieții răcneau în fereastra sa“ (Bacovia, Dintr-un text comun) Victor Ieronim Stoichiță își propune să demonstreze că „în impresionism are loc o schimbare mult mai radicală și mai profundă, care vizează «tematizarea privirii moderne». Dacă există cu adevărat ceva profund nou în pictura lui Manet, Monet și Degas este faptul …

Toleranța etnică și limbajul

De regulă, toleranța implică ideea că unele „lipsuri“ ori „defecte“ ale celuilalt pot fi trecute cu vederea atunci când meritele și calitățile sale sunt considerate a fi mai importante decât neajunsurile în cauză. Ca punct de plecare, raportându-mă la toleranța etnică manifestată în/prin limbaj, voi aminti un caz (cunoscut întrucâtva) de întrebuințare specială a unui …

„Bărbatul împietrit“ și „femeia de piatră“ sau de la G. Bacovia la Milan Kundera

Deși a fost scris la începutul unei excepționale cariere literare, desăvârșită, cum știm, la Paris, Viața e în altă parte este unul dintre cele mai apreciate romane ale lui Milan Kundera. Știința sa de-a îmbina cu măiestrie un realism frust, potențat de-o nefardată și puternică inserție în social, cu jocul de infinite nuanțe al parabolei, …

Primatul realității

În urmă cu mai bine de un deceniu, un cunoscut om de cultură englez, David Lodge, formula următoarea constatare: „Ficțiunea a pierdut autoritatea pe care o avea în trecut. De aici popularitatea narațiunii biografice, bazată pe fapte trăite, în care ficțiunea nu abundă sau chiar nu există, însă experiențele se istorisesc în stilul trăit, asociat …