Întâlnim în poezia lui Horia Bădescu o relativitate aidoma unei melopei tremolate în tranziția sa de la certitudine la dubiu și de la dubiu la certitudine, într-o consecvență a propriei sale desfășurări. Nimic nu pare a începe realmente, nimic nu pare a se sfârși realmente, sub egida unui prezent care însumează trecutul și viitorul, identic …

Să recunoaștem că o asociere de oboseală și repulsie ne cuprinde pe mulți dintre noi la amintirea perioadei comuniste a literelor românești. Noile evenimente, tensiuni, decepții o umbresc în chip obiectiv, ceea ce nu înseamnă însă că ea nu înfățișează un interes istoric și moral departe de a fi epuizat, reclamând o continuă operație reconstitutivă. …

Din capul locului Ion Mureșan e un poet al materiei. Versul d-sale o abordează în diverse ipostaze, cu simțământul primatului acesteia, inclusiv în momentele de examen interior (fie și egale cu un repaus psihic), întrucât „pentru cele ce nu se văd sunt dovezi firave“ (Poem despre cele care nu se văd). Materia cum o damnare …

Găsim încă o dată în versurile lui Emilian Iachimovski tabloul unei materii agitate, al unei frământări exasperate aparent fără limită. Cu prezența unor clipe repetitive care, în deznădejdea lor, mimează un vis disparent într-un strigăt, numele autorului însuși ștergându-se: „În amurgul de catifea zăresc copii și câini/ care așteaptă lesa nopții// Un vuiet! Aud zdrobirea …

  După ce s-a ocupat îndelung (se pare că încă nu și-a încheiat truda) de Bacovia, Constantin Călin trece la Alecsandri. Consacrându-i o cercetare pacientă, oprindu-se la detalii ale biografiei și operei deopotrivă, cu o satisfacție a nesațiului în fața unei teme pururi deschise. Plonjează am putea spune în infinitul mic al acesteia. Cu o …

Afirma la un moment dat Roland Barthes că poezia ilustrează un raport privilegiat între apropiere și depărtare. Să încercăm a privi din această perspectivă o creație poetică întru totul remarcabilă, cea a lui Viorel Mureșan. O prudență, o sfială față de propria ființă purtătoare de mister reprezintă, paradoxal în cazul de față, depărtarea, apropierea fiind …

1 Asistăm nu o dată în producția noastră poetică actuală la o extensie verbală care distrage lectura ori, pur și simplu, o împiedică a se desfășura până la capăt. Economia limbajului, concentrarea sa în esențial sunt îndeajuns de rare, poate și dintr-o anume dezabuzare a scriptorului, dintr-o indisciplină difuză, reflex al unui context social tulbure. …

Aurel Rău e un nume care a contribuit la deschiderea poeziei transilvane bizuite pe tradiția rurală către orizonturile moderniste. Relativizând satul mioritic în calitate de „centru al lumii“, de izvor al veșniciei, fără însă a-l pierde din vedere, călător pe diverse meridiane, traducător al unor poeți precum Saint-John Perse, Machado, Seferis, Kavafis, poetul a ilustrat …

Încă un poet demn de sporită atenție de care iau cunoștință abia acum: Ion Potolea. Biografie impresionant eterogenă. Filolog, dar și absolvent de Arte Teatrale, lucrător la un abator, gazetar, om de afaceri, însă în principal marinar pe nave de pescuit oceanic, cu staționări în diverse porturi din lume. De reținut suplimentar, congruența sub condeiul …

Notivul inepuizabil al solitudinii contactând înfățișările curente ale lumii asumate cu o compactă modestie, ca și cum ar reprezenta o justificare organică a ființei, domină creația poetică a lui Dumitru Chioaru. Empatia cu care sunt prefirate ilustrând o specifică resignare: „am făcut cu tine un pact Poesie/ și niciodată n-am sperat vreun câștig/ am făcut …

În confesiunile Lidiei Vianu tema iubirii apare proiectată pe un amplu ecran care produce un efect centrifugal al prezenței acesteia. Extinsă pe o multitudine de secvențe existențiale și pe o durată pluridecenală, pe lucruri îndelung meditate dar și pe spontaneități, dobândește alura unui destin. Avem a face mai întâi cu o copilărească anticipare a iubirii, …

Reținem din capul locului în creația poetică a lui Mircea Bârsilă un balans al relațiilor cu lumea, într-un spectacol de ample volute imagistice care îl girează. Pe de o parte, o (uneori cochetă) afirmare a prezenței personale, pe de alta, o dăruitoare egalizare cu factorii materiei din preajmă: „Vedenii în care tristele domnișoare confecționate din …