Afirma la un moment dat Roland Barthes că poezia ilustrează un raport privilegiat între apropiere și depărtare. Să încercăm a privi din această perspectivă o creație poetică întru totul remarcabilă, cea a lui Viorel Mureșan. O prudență, o sfială față de propria ființă purtătoare de mister reprezintă, paradoxal în cazul de față, depărtarea, apropierea fiind …

1 Asistăm nu o dată în producția noastră poetică actuală la o extensie verbală care distrage lectura ori, pur și simplu, o împiedică a se desfășura până la capăt. Economia limbajului, concentrarea sa în esențial sunt îndeajuns de rare, poate și dintr-o anume dezabuzare a scriptorului, dintr-o indisciplină difuză, reflex al unui context social tulbure. …

Aurel Rău e un nume care a contribuit la deschiderea poeziei transilvane bizuite pe tradiția rurală către orizonturile moderniste. Relativizând satul mioritic în calitate de „centru al lumii“, de izvor al veșniciei, fără însă a-l pierde din vedere, călător pe diverse meridiane, traducător al unor poeți precum Saint-John Perse, Machado, Seferis, Kavafis, poetul a ilustrat …

Încă un poet demn de sporită atenție de care iau cunoștință abia acum: Ion Potolea. Biografie impresionant eterogenă. Filolog, dar și absolvent de Arte Teatrale, lucrător la un abator, gazetar, om de afaceri, însă în principal marinar pe nave de pescuit oceanic, cu staționări în diverse porturi din lume. De reținut suplimentar, congruența sub condeiul …

Notivul inepuizabil al solitudinii contactând înfățișările curente ale lumii asumate cu o compactă modestie, ca și cum ar reprezenta o justificare organică a ființei, domină creația poetică a lui Dumitru Chioaru. Empatia cu care sunt prefirate ilustrând o specifică resignare: „am făcut cu tine un pact Poesie/ și niciodată n-am sperat vreun câștig/ am făcut …

În confesiunile Lidiei Vianu tema iubirii apare proiectată pe un amplu ecran care produce un efect centrifugal al prezenței acesteia. Extinsă pe o multitudine de secvențe existențiale și pe o durată pluridecenală, pe lucruri îndelung meditate dar și pe spontaneități, dobândește alura unui destin. Avem a face mai întâi cu o copilărească anticipare a iubirii, …

Reținem din capul locului în creația poetică a lui Mircea Bârsilă un balans al relațiilor cu lumea, într-un spectacol de ample volute imagistice care îl girează. Pe de o parte, o (uneori cochetă) afirmare a prezenței personale, pe de alta, o dăruitoare egalizare cu factorii materiei din preajmă: „Vedenii în care tristele domnișoare confecționate din …

Liviu Capșa ne oferă ceea ce s-ar putea numi o poezie conținută în real. Un echilibru al eului îi îngăduie a-l aprecia obiectiv, înregistrând un dramatism al lumii mai curând decât habitualul dramatism personal. Rezultă o perspectivă în care putem citi o natură auctorială stenică. Aidoma unui martor, poetul își aruncă privirea de la autoritatea …

Tip de meridional, Nicolae Tzone își propune a înfățișa o imagine animată a lumii dintr-o mare varietate de unghiuri, probând o neostenită apetență asociativă. Suprarealismului la care aderă în chip lejer îi adaugă o trăsătură am zice orientală a visului opulent precum o drojdie a fantasmelor lăuntrice, menită a proba nu atât o alternativă dramatică …

Întâlnim nu o dată în textele lui Robert Șerban o aparentă distanțare, o politicoasă reținere în fața poeziei, pentru a urma momentele în care își îngăduie a se rosti în libertate. Aidoma comportamentului unui om de lume care vrea să fie convins de buna credință a interlocutorului înainte de-a i se mărturisi. O introducere: „oamenii …

O evadare din coordonatele timp-spațiu e mărturisită cu un aer de program într-un poem al lui Cassian Maria Spiridon, din care este extras și titlul ultimului d-sale volum: „pietre negre/ peste pietre negre/ peste pietre albe/ peste pietre roșii/ peste viețile/ și peste toate morțile/ se înalță/ se ridică movilă/ întunecă zarea/ călcată de valuri/ …

În poezia d-sale, Letiția Ilea înfățișează o dedublare confesivă caracteristică temperamentului liric. Pe de o parte vârsta așteptărilor juvenile care, căpătând un contur imagistic, se deschide spre mirificul ireal, pe de altă parte deziluzia prezentului frisonat de amintire, suprimând dureros așteptarea. Senina depoziție inițială: „am așteptat mereu ceva./ să cresc mare să iau trenul de …