Poezia lui Dinu Flămând se proiectează în vaste perspective spațio-temporale. O neașezare, un neastîmpăr, un frison al deplasării îl împing spre diverse puncte ale mapamondului, înregistrate la finele textelor cu satisfacția ea însăși a unei mărturii de sine. Avem impresia că o atare postură de globe-trotter e unică în lirismul autohton. În nu mai mică …

Horia Stamatu, o personalitate încă insuficient cunoscută. Poet ermetizant, tangent la formula Ion Barbu, dar, după cum s-a remarcat, și la Jean Cocteau și Pierre Reverdy, socotit nu o dată drept cel mai reprezentativ al exilului nostru. Dar și un publicist cu o producție abundentă, cu alonjă personală, constituind obiectul unei ample cercetări datorate lui …

  O unitate de ton cu melancolia unei cantilene distinge aproape în totalitate producția poetică înfățișată de Grigore Chiper. Cota emoțională nu urcă și nici nu coboară excesiv, oprin- du-se la imagini care mai curînd sugerează decît angajează. O sfială modern-realistă înscriindu-se ca atare: „E o seară oarecare/ cu pași făcuți îndărăt// Trec printr-o grădină …

Mi-a spus Blaga la finele sumbrilor ani 1950: „Interesant. În ultimele poezii ale lui Miron Radu Paraschivescu revine ceva din maniera Ion Barbu. Semn bun”. Nume care începuse a se bucura de o audiență crescîndă ce a culminat în deceniul următor, ultimul al vieții sale. L-am văzut nu o dată în „prezidiul” unor manifestări din …

Punctul de plecare al poeziei lui Sorin Mărculescu îl constituie raportul dintre diversitățile lumii reale și deopotrivă ale celei lăuntrice pe care îl înregistrează detaliat, cu o paciență abia înfiorată de-o uimire încă nedomolită. Un conglomerat de obiecte și relaționări, de senzații și amintiri, de vise aievea și realități visate, străbătut de interogații frecvent atît …

Sub un titlu sideral, Constantin Trandafir ne înfățișează o serie de comentarii închinate unor autori români de prim plan. Străduindu-se a corela altitudinea valorilor cu „altitudinea lecturii“, pleacă de la principiul solid conform căruia „operele purtătoare de valoare sunt longevive atît prin ele însele, dar mai cu seamă prin concursul receptării mai proaspete și mai …

Cu prilejul împlinirii unui secol de la nașterea lui Virgil Ierunca, apare, sub semnătura Mihaelei Albu și a lui Dan Anghelescu, o meritorie cercetare consacrată personalității sale. Temă substanțială, încă departe de-a fi epuizată, Ierunca aparține nu doar vieții literare drept una dintre cele mai luminoase ale ei conștiințe, ci și istoriei, în calitatea sa …

Poet tematic al provinciei (dar nu peiorativ-provincial), Giuseppe Masavo își dă în vileag un profil moral corespunzător. Pornește „de jos“, de la senzații, emoții, tangențe primare circumscrise naturii cum unei primordialități proteguitoare, dar și avînd rolul de mărturie a unei neîmpliniri funciare căreia îi dă un glas bemolat. Întrucît provincia asta e, în sens organic: …

Fiind și pictor el însuși, nu e de mirare faptul că Șerban Foarță ne invită la o preumblare turnată în vers printr-o galerie de cunoscute tablouri. O fascinantă mișcare întrucît include o mutuală reflecție a limbajelor: arta vizuală se verbalizează, iar versul capătă reverberațiile imagisticii plastice. Permanenta strădanie a poetului e de a media cele …

În ipostază de poet, Mihai Barbu manifestă o inteligență joculară. Textele se compun din observații, asocieri, dispoziții care țin a-i exprima extrovertirea ca structură morală, ducînd la o permanentă deschidere spre public aidoma unui spectacol. În locul metaforei, mai adesea ingeniozități surîzătoare, în locul incantației, o captivantă cursivitate. În totul o lume nedesprinsă de lume, …

O substanțială întrunire de comentarii marchează cele nouă decenii de viață împlinite de Niculae Gheran. Omagiale pagini scot în relief mai întîi fața relativ „cuminte“ a personalității acestuia, cea de realizator al ediției operei lui Liviu Rebreanu, în nu mai puțin de 23 de volume, sub acolada a peste o jumătate de veac de trudă …

Încă o dată Dan Ciachir se dovedește un excelent reporter retrospectiv. Nenumărate nume, date, fapte stau la dispoziția condeiului d-sale în asocieri ce evită pedanteria, cu un efect de firească plutire narativă. Secvențele trecutului dobîndesc nu doar o melancolică eleganță, ci și un fior al actualizării prin interesul emoțional pe care-l pune în joc autorul …