Actuala producție poetică a Doinei Uricariu e o mixtură de elan și dezolare. Chiar la prima vedere pare a domina dezolarea, dar starea în cauză are drept substrat generator un impuls vital care-i oferă propria-i energie, o distinctă manieră expresivă. Nu o dată poeta are aerul de a putea comunica mai mult decât își îngăduie, …

Nu o dată paginile lui Constantin Călin ilustrează o asociere oportună între postura de critic și cea de cercetător. Criticul operează cu observații generale, cu speculații care își propun a oferi, într-un tipar stilistic, o imagine a valorilor, cercetătorul scormonește stratul datelor obiective pe care acestea se susțin. Orizontul celor dintâi e trasat de linia …

Am putea spune că ne aflăm încă, pe planul creației poetice, într-o epocă de tranziție între formula tradiționalistă și mentalul postmodernist. În cazul unor autori, cea dintâi înfățișează o continuare suficient de viguroasă spre a putea circumscrie o identitate, în cazul altora e aidoma comportării unei persoane cu domiciliul în oraș, care face nostalgice vizite …

Fin degustător al creațiilor literare, Mircea Moț nu le abordează de regulă „din prima“, ci, posibil, după lecturi repetate, într-un spirit meditativ, întorcându-le pacient pe mai multe fețe, menționând nu o dată mai multe unghiuri de înțelegere. Tactica d-sale exegetică e diversă. Uneori ia în vizor „centrul“ spre a-i găsi componente, nuanțe, tangențe neluate în …

Două tabere se conturau în viața noastră politică în primii ani după evenimentele din decembrie 1989. Una democratică, aspirând la regenerarea țării în urma deceniilor totalitare, țel dificil din motive lesne de înțeles, alta provenind organic din trecutul regim, reprezentată de exponenții acestuia, care, sub masca unei „schimbări la față”, acaparaseră centrele puterii. Situația era …

Dincolo de țâfna amuzantă a semnăturii autografe și a figurii poetului Costel Simedrea (a se vedea coperta ultimă a volumului), avem a face cu un sentimental pare-se incurabil care caută mijloace de defensivă. La lectura versurilor d-sale, putem avea în vedere un sentimentalism fără vârstă, revenind periodic în atenție, fenomen pe care-l remarcăm și într-un …

În „evocările“ d-sale care continuă, Dan Ciachir ne înfățișează un aliaj între un trecut nu prea îndepărtat și un prezent echivalent cu însăși sensibilitatea înregistrării acestuia, cu fiorul expresiv ce-l aduce în pagină. Așa cum observam și altădată, avem a face cu un reporter retrospectiv. Unul care dă dovadă de o curiozitate insațiabilă, scormonind în …

Olimpiu Nușfelean nu evită, și bine face, a-și da în vileag un suflet rural. Plin de trăirile unui trecut-prezent, timp care nu se sleiește, pentru care tradiția e un cadru absolut, o garanție a autenticității personale întrucît se prezintă egală cu autenticitatea colectivă. Un soi de pietate a tradiției devenită reflex, cu toate că în …

Într-o amplă, impozantă cercetare s-a angajat Adrian Dinu Rachieru, din care a apărut recent primul volum, în fapt o istorie a literaturii noastre contemporane, minuțios documentată, cu paciența benedictină a unei pletore de referințe critice. Circumscrisă unei perspective teoretice oferite de prezența a cinci tipuri de canon, politic, neomodernist, protocronist, postmodernist, est-etic, succedate de cîteva …

O delicată echilibristică între materie și emoție, între real și ficțiune alcătuiește textura poeziei semnate de Rodica Braga. Ocolind opțiunea fermă pentru un factor sau altul, poeta se complace într-o visătoare ezitare cum într-o dispoziție încărcată de latențe ce-i îngăduie a înainta printr-o modalitate lirică în transparența căreia încearcă a măsura lumea. Atenția d-sale se …

În principiu dialogurile cu scriitorii sunt în măsură a atinge două obiective. Pe de o parte să surprindă în tușe caracteristice personalitatea celor intervievați, pe de alta să arunce o lumină asupra contextului cultural și nu numai în care au loc. Evident un rol decisiv îl deține calitatea întrebărilor care trebuie să fie bine țintite, …

Din capul locului moralmente declinantă ni se prezintă poezia lui Ioan F. Pop prin emblema „umbrei“ sub care se situează. Străbătută de „o rece melancolie“, înfrigurată, tînguitoare, uneori tangentă la patetism, înșiruind diverse ipostaze ale cedării, inclusiv imagini fantomatice spre a poposi în ceea ce pare indicibil. Crepusculul înaintează într-un nocturn constrîns de reprezentații onirice: …