O impozantă „trilogie“ închinată Transilvaniei natale ne oferă Mircea Petean. Discursul poetic propune la rîndu-i o trinitate de factori alcătuitori: identitatea etnică, perspectiva metafizică, materia confesivă, prezente în conexiunea și proporționarea lor pe întregul parcurs al acestuia. Conștiința ansamblului în structura sa naturist-transcendentă reprezintă nu doar fundalul producției, ci și impulsul său inițial, cu blagiană …

Delia Muntean (născută în 1964, universitară la Baia Mare) ne oferă imaginea unui postmodernism pus sub semnul existențialismului. Un prestigios precursor al fenomenului a fost neîndoielnic Nietzsche, cu cartea sa Nașterea tragediei din spiritul muzicii (1872), unde amendează caracterul unilateral, restrictiv al filosofiei în care, începînd cu Socrate, prevalează omul abstractizat. Recurgînd la distincția aflată …

Devenit de cîțiva ani octo(genar), poetul Ovidiu Genaru e unul atipic. Dacă alți barzi vîrstnici au cultul trecutului ori cel puțin tentează, în perspectiva timpului scurs, un bilanț, d-sa le ocolește, după cum procedează și cu viitorul, acesta fiind abia menționat aidoma unei imagini asupra căreia se trage rapid draperia. Timpul suveran rămîne pentru poet …

Apărut în literele noastre mult mai tîrziu decît în Occident, sub pana lui Gheorghe Asachi, care, înamorat de poeta italiană Bianca Milesi, reprezentantă a mișcării Risorgimento, îi închină un volum de producții ale speței, în limba acesteia, sonetul impune o disciplină nu doar scriptică ci și morală. O concentrare, o gestică a eului auctorial armonizată …

După ce s-a ocupat în cîteva volume substanțiale de creația unor „Doamne”, Liana Cozea se apropie complementar de cea a „mărturisirilor” în registrul diaristic și memorialistic al unor „Domni”, nu fără a propune din capul locului o distincție între scrisul feminin și scrisul masculin. Pe cînd „Doamnele” s-ar plasa predilect în „momentul prezentului în consonanță …

Degajată, jemanfișistă, surîzătoare, prea puțin apropiată, după cum s-a afirmat, de Marin Sorescu, poezia lui Robert Șerban se distinge de asemenea de producția „douămiistă“, cu care la prima vedere ar putea avea tangențe. Frecventele episoade de bar, de exclusiv plictis municipal, vizitele la bordelul limbajului licențios ale celei din urmă, nu se regăsesc sub semnătura …