În viziunea filosofului Vasile Băncilă, există două spații românești complementare: spațiul mioritic și spațiul bărăganic. Influența spațiului asupra omului este mai mare decât crede Lucian Blaga, deoarece, în evoluția de mai târziu a omului (în speță, a marilor scriitori), o pondere enormă o are spațiul copilăriei: „Spațiul unui om e o sinteză (care poate fi …
Revenire la proza scurtă Nichita Danilov este un atipic în interiorul prozei optzeciste, și aceasta nu numai din cauză că nu a participat la reuniunile Cenaclului „Junimea“ (condus de Ovid S. Crohmălniceanu) și a debutat cu un volum de povestiri abia în 1996, mult după „valul“ desantist și, în orice caz, după ce obținuse consacrarea …
După romanele cu substanță istorică și problematică originală Cartea șoaptelor și Copiii războiului, datorită cărora și-a consolidat profilul distinct în proza contemporană, Varujan Vosganian revine în actualitate cu Patimile după Gödel, explorând realitatea imediată. Protagonistul romanului, un excelent matematician surprins la 25 de ani, devine exponentul generației de tineri născuți după momentul revoluționar din 1989. …
Unsprezece romane în 25 de ani de carieră literară, iată numărul care descrie perfect evoluția lui Dan Perșa, născut evident sub semnul prozei, de la debutul său cu Vestitorul, în depărtata noastră junețe, și pînă azi. Romanul cu care autorul intră, tot mai ironic, în al unsprezecelea lustru al vieții este unul „cu cheie“. Deși …
Călin Hentea s-a remarcat după 1989 atât ca autor de enciclopedii ale propagandei, sinteze de istorie a armatei, cât și ca analist competent al raporturilor dintre presă și instituția militară. Atunci când a scris despre războaiele mediatice, despre „armele care nu ucid“ sau despre interacțiunile dintre persuasiune și propagandă politică, a alternat stilul academic cu …
Emil Nicolae urmărește, în cea mai recentă carte a sa, Emanuel spune, efectul de poezie, ceea ce, ne avertizează autorul, nu e totuna cu „efectul poetic“ și pare a nu avea vreo legătură explicită cu „cărămizile“ pe care „animalul povestitor“ le cară în balastiera sa: „Evident că balastiera/ care se deplasează greoi pe șosea/ chiar …
Două cărți de proză citite una după cealaltă, ba și intersectat pe secvențe la o a doua lectură, mi-au dat ideea amănunțirii în paralel a chemărilor la judecată ale lumii contemporane. Este vorba despre Crime la Elsinore (ediția a treia, definitivă), a lui Horia Gârbea, și Stele pitice, debutul în proză al lui Răzvan Voncu, …
Actuala producție poetică a Doinei Uricariu e o mixtură de elan și dezolare. Chiar la prima vedere pare a domina dezolarea, dar starea în cauză are drept substrat generator un impuls vital care-i oferă propria-i energie, o distinctă manieră expresivă. Nu o dată poeta are aerul de a putea comunica mai mult decât își îngăduie, …
Mai întîi, cîteva cuvinte despre starea precară a unui gen, pînă nu demult cu faimă, citit cu nesaț: proza scurtă. Putem observa, în contextul marginalizării mai generale a literaturii originale, dispariția prozei scurte din peisajul epic românesc. Proza scurtă, cel puțin în interbelic, dar și mai aproape, în anii șaizeci-șaptezeci ai secolului XX – adică …
Nu am să reiau aici butada ieftină conform căreia în spatele fiecărui bărbat de succes stă o femeie puternică. Și nu pentru că n-ar fi ade vărată. Ci din cauză că, în ecuația complementarității feminin-masculin, butada sa crifică nepermis nuanțele și eludează experiența tragică pe care femeile și-au asu – mat-o umăr la umăr cu …
Scris în câteva decenii, adunat foileton cu foileton, volumul Poezia optzecistă, semnat de Mircea Bârsilă, reprezintă o contribuție importantă la configurarea imaginii unei generații literare care nu și-a epuizat încă întreaga combustie creatoare. Dincolo de istoriile literare care au evaluat, mai mult sau mai puțin obiectiv, Generația ’80, dincolo de antologiile de cele mai multe …
Și atunci când nu comentează scriitori canonizați – pentru că ceea ce face cu precădere, entuziast și avizat, e imersiunea în galeria care formează ceea ce numim, îndeobște, Panteonul neamului –, Mircea Anghelescu apelează, natural, la arsenalul critic de tip clasicizant, largo sensu, unde limpezimea, rigoarea și notația caracterologică, în spiritul „fizionomiilor“, se situează la …