Recentul volum al Anei Blandiana, Se face liniște în mine, este prima culegere originală de după Variațiuni pe o temă dată (2020): un volum aparte, problematic, prin despărțirea – de regretatul Romulus Rusan și de un întreg versant din viața poetei – pe care o conține. Aduce, oare, noua culegere o întoarcere la universul creației …

Remarcam, cu ceva timp în urmă, faptul că personalitatea lui Constantin Noica, departe de a se scufunda în magma istoriei filosofiei (și, eventual, a culturii) române, continuă să se afle în centrul atenției. Și nu atât ca urmare a „contestației“ stângiste, nici a vreunor „dezvăluiri“ cu privire la trecutul său, ci prin opera și prin …

Anunțat ca un eveniment literar al anului care tocmai s-a încheiat, Jurnal-ul regretatului Paul Cornea, datat 1933-2017, se dovedește a fi o operă de prim rang a genului. Chiar dacă, trebuie spus de la bun început, nu neapărat prin ceea ce prietenii și cunoscuții profesorului se așteptau să conțină. Mai întâi, se cuvine să semnalez …

Între poeții maghiari din România, spuneam cu altă ocazie, Markó Béla este printre cei mai consecvenți în a-și edita creațiile și în limba română. Sau poate, beneficiind de colaborarea unui traducător remarcabil (în persoana lui Kocsis Francisko), a reușit să surmonteze bariera lingvistică și să pătrundă și în viața literară românească, deși aparține unei alte …

Printre personalitățile culturii noastre de azi, Mihai Măniuțiu ocupă un loc special, datorită îmbinării organice a unei activități teatrale de vârf – ca unul dintre cei mai importanți regizori din ultimele decenii – cu o activitate literară la fel de susținută. Scrie poezie, scrie proză scurtă și roman și a debutat în literatură încă din …

În ianuarie 1999 pleca pe neașteptate la cele eterne, la numai 50 de ani, Marian Papahagi, lăsând în urmă o operă vastă, însă departe de a fi fost încheiată. După 25 de ani, o ediție integrală de autor readuce în atenție opera regretatului cărturar clujean. Aceasta urmează a fi reunită în patru tomuri ce cuprind …

Din motive fără legătură cu satisfacția estetică pe care mi-au produs-o volumele sale recente, s-a întâmplat că nu am participat critic la resurecția poeziei lui Ovidiu Genaru, survenită – după o etapă de stagnare – în ultimul deceniu. Mă bucur, prin urmare, că aniversând o etate inaccesibilă majorității muritorilor, poetul îmi oferă prilejul de a …

Una dintre cele mai puternice reacții împotriva „progresismului“ cultural vine de acolo de unde ne așteptam mai puțin. Și anume, de la Adrian Popescu: poet echinoxist din „primul val“, co-fondator (alături de Dinu Flămând, Eugen Uricaru, Marian Papahagi, Petru Poantă, Horia Bădescu și Ion Mircea) al revistei clujene și, totodată, profund și delicat reprezentant al …

În cultura noastră, personalitățile scenei și ale ecranului fac rareori obiectul unor cercetări biografice riguroase și susținute, și încă și mai rar ale unor investigații psihologice conduse de critici profesioniști. Cel mai adesea, biografiile romanțate și poveștile jurnalistice țin loc de analiză, cu efecte… inefabile asupra înțelegerii locului și rolului respectivelor personalități în evoluția artelor …

Comparatistă, specialistă în studii americane și profesoară la Universitatea de Vest din Timișoara, Cristina Chevereșan este unul dintre cei mai valoroși critici literari din generația de mijloc. A publicat mai multe volume de specialitate, unele dintre acestea – cum ar fi Apocalipse vesele și triste (2006) sau Povești regândite. De la carte la film (în …

Am remarcat mai demult, încă de la romanul Cimitirul eroilor (2017), predilecția lui Adrian Lesenciuc pentru romanul parabolic, pe care de altfel a și recunoscut-o el însuși. Argumentul său este că marile parabole literare (titlul pe care îl invocă fiind romanul din 1920 al lui Evgheni Zamiatin, Noi) conțin în filigran indicația unei căi de …

Una dintre enigmele literaturii noastre din secolul trecut este cea a transformării lui Ion Pillat dintr-un post-simbolist eclectic, cum se prefigura a fi în anii debutului, într-un mare tradiționalist, singurul „poet pur“ al nostru, după cum observa Nicolae Manolescu în Istoria critică a literaturii române. O asemenea ruptură, puțin obișnuită în evoluția unui creator de …