Cartea de proză

În coadă de pește

În ultimii vreo 15 ani, Ioana Pârvulescu a scris un mare număr de volume foarte diferite, prin care a dovedit mai ales o înclinațe spre istoria recentă. Cariera ei s-a văzut încununată cu premii, unele internaționale, care i-au răsplătit inteligența și pragmatismul. În domeniul prozei, se cuvine menționat romanul Viața începe vineri, indiscutabil capul de …

De ale noastre, tot mai îndepărtați

  Literatura de tip (dark) fantasy, gotic, mystery a avut întotdeauna o prezență dificilă în spațiul public; gustată, populară, dar, de multe ori, plină de clișee, mai degrabă o asociere de motive specifice genurilor pe care le reprezintă, încropită într-o linie narativă menită să țină cititorul antrenat și în suspans. Ultima culegere de povestiri semnată …

Zece

  Cea mai recentă carte a scriitorului Radu Sergiu Ruba, poet, prozator, eseist, intitulată Un mic arhipelag (Editura Tracus Arte, 2019, 144 p.) este un volum de proze scurte și conține zece povestiri. Dintru început autorul aduce câteva precizări importante în gramatica volumului: povestirile sunt câte una sau chiar mai multe pentru fiecare decadă a …

Călătorie în inima unui întuneric mic

Pentru a vorbi despre cărțile lui Mihai Măniuțiu a fost necesar întotdeauna un preambul. O notă introductivă care își găsește locul atunci când autorul nu se concentrează (cu succes) doar asupra unui anumit gen sau nu doar asupra unei anumite arte. Sunt precizări care poate ar trebui să fie implicite, dar care clarifică unghiul de …

Culori închise

Deși Aurel Dumitrașcu a început să păstreze pagini de jurnal încă de prin 1975, când avea douăzeci de ani, Adrian Alui Gheorghe, îngrijitorul celor două volume de Carnete maro, vol. I – II (Editura Cartea Românească, 2019), consideră că este important să fie publicate într-o ediție definitivă doar paginile scrise începând din 1982. Decizia este …

Vaticanul și extratereștrii

Romanele lui Emil Lungeanu se situează mai întotdeauna la limita dintre realitate și ficțiune, între adevărul indiscutabil și construcția ipotezelor care țin de teoria conspirației. Perspectiva narativă este la rîndul ei neobișnuită. Așa, de pildă, în Jurnalul lui Henry Wilde (2010), una dintre cele mai bune cărți dintre numeroasele publicate de Emil Lungeanu, este vorba …

Dacă poveste nu e, nimic nu e

Simona Antonescu s-a așezat, încă de la debut, în arealul prozei de inspirație istorică. După Fotograful Curții Regale (Cartea Românească, 2015, Premiul pentru Debut al U.S.R.), au urmat romanele Darul lui Serafim (Cartea Românească, 2016) și Manuc (Polirom, 2017). Anul trecut a publicat Ultima cruciadă, narațiunea coborând, de data aceasta, într-o epocă istorică mai îndepărtată …

O poveste fără happy-end

  Mirel Taloș a debutat la o vîrstă matură cu micul roman fantezist și psihologic Colecționarul de nuduri (Ed. RAO) care i-a adus Premiul de Debut al Uniunii Scriitorilor. La a doua carte, tot un roman, miza prozatorului crește dintr-o dată. Undeva în Transilvania (Ed. RAO) este un titlu aparent modest, de fapt destul de …

O falsă sinucidere felină

Mult mai cunoscut în calitatea sa de director al FICT-ului (Festivalul Internațional de Carte Transilvania), Gabriel Bota este în primul rînd un scriitor cu o voce personală distinctă. Cele trei volume de poezie publicate pînă în acest moment relevă un autor de finețe cu un text construit migălos, un instrumentar teoretic bine articulat și capacitatea …

Judecata mică, judecata mare

Între un roman istoric și o poveste de război, între suspansul pericolului și tihna așezării, între filozofie și înțelepciunea bătrânească, noul roman semnat de Adrian G. Romila privește cu ochi creștini așezarea omului în fața trecerii vremii. Cunoaștem povestea ultimului reprezentant al unei linii de meșteri tâmplari, Cristian David, care ajunge în timpul războiului în …

Taxonomia râsului

Dacă literatura mare pune în lumină veșnice frământări, cunoscute și deja tălmăcite, ea îți alterează, în mod seismic, percepțiile și liniștea artificială a gândurilor. Literatura mare este, așa cum susține Italo Calvino, un ceva „care persistă ca zgomot de fundal chiar atunci cînd cele mai incompatibile griji momentane sînt la cîrma situației”. Or, cartea recenzată …