Zece

 

Cea mai recentă carte a scriitorului Radu Sergiu Ruba, poet, prozator, eseist, intitulată Un mic arhipelag (Editura Tracus Arte, 2019, 144 p.) este un volum de proze scurte și conține zece povestiri. Dintru început autorul aduce câteva precizări importante în gramatica volumului: povestirile sunt câte una sau chiar mai multe pentru fiecare decadă a vieții, din anii cincizeci ai asfințitului secol până spre ziua de azi. Cu o singură excepție, povestirile nu sunt inedite, ele au mai apărut în volume personale, colective și în publicații. Două dintre acestea au făcut parte din primul volum de proză publicat de autor, Contrabanda memoriei (1997). Care este liantul celor zece povestiri ne indică tot autorul: la mijloc e timpul personajelor, al acţiunii, cu excepţia celei de a zecea, unde însemnătate are ceasul întâlnirii cu povestea.

Cuvântul înainte deschide întotdeauna o cale de urmat în lectura volumului și, pentru criticul literar, mai mult decât pentru lectorul de plăcere, atunci când e vorba de un atare demers efectuat de autorul însuși, înseamnă o descindere interesantă în colțul de șantier pe care scriitorul l-a pregătit pentru ziua porților deschise.

Reunirea unui număr restrâns de povestiri scrise într-un interval de timp întins pe câteva decenii, mai mult, numărând printre acestea două povestiri ce au făcut parte din volumul de debut în proză, este un act riscant. Deși nu este imposibil, tonul și echilibrul pot fi cu greu găsite și menținute, pentru simplul motiv că nimeni nu poate intra de două ori în același râu. Timpul personajelor, al acțiunii, poate fi un factor coagulant, dar să vedem dacă lectura ne permite să descoperim mai mult sau mai puțin de atât.

Proza lui Radu Sergiu Ruba stă sub timp. E vremea crepusculului, acea perioadă când ziua încă nu s-a retras, dar lumina slăbește, când noaptea se apropie, dar întunericul încă nu a prins puteri, ele vărsându-se unele în altele, într-un amestec ce dezorientează cumpăna lumii. Exterior și interior, al marii istorii și al celei personale, acest crepuscul în care lumini și umbre își aruncă ecouri într-un joc perpetuu dă consistență unui teritoriu situat între două tărâmuri, ca un no man’s land între vechi și nou, un înainte de și după. Eroi, evenimente se ridică la confluența dintre vechiul regim și comunism, copilărie și adolescență, adolescență și tinerețe, acasă și la școală, Nordul și capitala, răscruci și punți de trecut, ca în basme. Reperul autobiografic are delicatețea și transparența acuarelei și devine pretext pentru poveste, pentru incursiuni în poveștile unor alter ego camuflați în personaje ce se relevă dintr-un personaj evantai, central. Iată, no man’s land este doar în aparență al nimănui. Acest prag între lumi este creat prin tușe energice, tragice, eroii sunt marginali, prinși în urzeala țesută de un destin implacabil . Este o temă ce caracterizează proza lui Radu Sergiu Ruba precum și aceste povestiri cărora le este liant.

Istoria este o altă temă prezentă în proza autorului. Cu apetit pentru notația exactă, jurnalistică, și faptul divers, cu vaste cunoștințe de istorie națională și universală, la care se adaugă plăcerea de a povesti și credința în actul recuperator, terapeutic al povestirii, dar și în actul de a povesti văzut ca o datorie, cu funcție aproape magică (în povestire tot ce a fost continuă să dăinuie, prin lanțul format de povestitori, de-a lungul vremii, atâta timp cât va fi cineva interesat să asculte ceea ce ei au să povestească), pentru Radu Sergiu Ruba istoria este pretext și scenă grandioasă pentru Poveste. Între istoria, cea mai frumoasă poveste și povestirea ce restituie trecutul, Radu Sergiu Ruba reușește un aliaj ce dă coloană vertebrală povestirilor, așa cum se întâmplă și în cazul romanelor sale.

În textura povestirilor, realizată prin dense acumulări de tensiuni, culori și atmosferă, în care autorul permite doar degradeuri și camaieuri, din loc în loc înfloresc aureole. De o aparentă spontaneitate și simplitate, ele iradiază sensuri. Perspectivele istorică și rațională fuzionează într-un realism magic hibrid, situat între antropologic și metafizic. O rețea fină de capilare coboară în oniric, în mit și basm, spiritual și ezoteric. Deși în volumul de față aceste povestiri sunt minoritare (amintim doar Preluminare, Vraja de măritiș) ele au o frumusețe pregnantă, rămân cu cititorul. Radu Sergiu Ruba a atins știința necesară scrierii unor povestiri în acest registru și reușește mici bijuterii. O explorare pe mai departe a acestei direcții ar putea duce la un volum de povestiri consacrat exclusiv acestui gen, marcat de frumusețea captivantă a unduirilor de sens și simbol pe care le poate da la iveală talentul autorului.

Un mic arhipelag este un volum în care Radu Sergiu Ruba structurează elocvent o topografie ce relevă caracteristicile și evoluția operei sale.