Anii de după 1990 au însemnat şi o luptă atentă împotriva înregimentării politice a artei. Solidaritatea artiştilor şi poziţiile lor ferme faţă de tot felul de legi, ordonanţe, forme de abuz cu implicaţii imediate sau pe termen lung a fost constantă, pînă nu de mult, indiferent de culoarea politică a puterii sau a simpatiilor noastre …
Sînt legată de promoții și de generații de actori, regizori pe care îi cunosc de cînd erau studenți. Sînt legată pe viață. A urmări un parcurs, a fi martor la devenire, a privi o evoluție înseamnă, pentru mine, un spectacol în sine. Și un privilegiu. Dar apropierea umană, amicițiile și prieteniile au prins, în atîtea …
În ultimele cîteva luni, copleșită de ale mele, nu am mai avut stare să vorbesc prea mult la telefon. Și de asta, după ce l-am felicitat de ziua lui în octombrie și i-am promis că ne vedem, nu i-am mai răspuns și nici nu l-am mai căutat pe Dinu Cernescu. Deși telefonul suna și suna… …
Trăiesc din amintiri. Dominant din savoarea lor. Dacă cineva mă întreabă, cu ocolișurile binecunoscute și adîncite în șabloane, ce vîrstă am… stau pe gînduri și ezit să răspund. Nu din cochetărie. Memoria descarcă fără control, ca într-un film derulat de un aparat dereglat, zeci și zeci de imagini. Înainte, înapoi. Secvențe scurte. Sugestii. Mirosuri. Pagini …
Orice în viaţa asta are un moment iniţial. În teatru este la fel. Există o clipă în jurul căreia se va ordona o poveste. O mărgea fermecată care poate să facă şi să desfacă totul. O capsulă de mătase din care fluturele îşi desface aripile şi zboară. Uneori, se întîmplă ca cele ce se povestesc …
Tocmai este în desfășurare prima ediție a X – Fest, Festivalului Internațional de Teatru Tînăr Excelsior. Regizorul Vlad Cristache este și foarte tînărul director interimar al teatrului. Cred că tot cam atît avea și Ostermeier cînd a devenit director artistic la Schaubuhne Berlin. Cu spectacolele și trupa lui fabuloasă. Nu știa mai nimeni atunci, la …
Înainte de 1989, la sala Amfiteatru a Teatrului Național din București se juca un specatcol special. Actorul. Un one man show. Nu era un gen bine reprezentat atunci în peisajul nostru. Era un spectacol direct, pe muchie de cuțit ca mesaj, subtil, aluziv, un spectacol care povestea, într-un alt limbaj decît cel uzual, cîte ceva …
Căutînd piese prin bibliotecă, am recitit Orbii. Despre războiul din Irak și consecințele lui. Textul este scris de un italian, Mario Fratti, critic, un om de teatru preocupat de ce se întîmplă în jurul lui. Limbajul este direct, simplu, colocvial, fără pretenții și dezvoltă, ca o schiță, una din miile de situații posibile în și …
Pe Horațiu l-am întîlnit cu adevărat și altfel în 1991. Cînd repeta Mincinosul cu Vlad Mugur, la Teatrul „Odeon“. De atunci… de atunci, atîtea minuni se întîmplară… Teatrul ne duce peste tot, și în noi înșine, ca vîntul și ca gîndul. Ne trezește și ne întreține iluzia că totul este posibil. Ne seduce cu misterul …
Cînd Liviu Ciulei a împlinit șaptezeci de ani, revista noastră a hotărît să-l sărbătorească, să facă o plecăciune față de anvergura sa intelectuală, față de spiritul său nobil, față de structura unui ctitor absolut, față de o personalitate genială. Liviu Ciulei a fost apropiat redacției noastre, ne-a vizitat nu o dată, îl prețuia pe Nicolae …
În jurul Nopții de Sînziene sînt născuți cîțiva dintre prietenii mei. Pe 20 iunie, regizorul Radu Gabrea. Un artist și un aristocrat pursînge. Generos în profesiune și în viață. Extrem de cultivat, rafinat, de o eleganță tandră rară. A plecat de aici, dar cînd văd cerul jos și plin de stele la Sinaia, mă gîndesc …
Gala UNITER a avut loc anul acesta pe 12 iunie, la Timișoara, care este Capitală Culturală Europeană, în sala mare a Teatrului Național „Mihai Eminescu“. Regia a fost semnată de Răzvan Mazilu, scenografia de Dragoș Buhagiar și a fost prezentată de actorii Lucian Ionescu, Ana Bianca Popescu, Monica Odagiu și Alex Ștefănescu, care a semnat …