Sînt multe și puține, de fapt, poveștile datorită cărora am călătorit lunile acestea fără să eșuez. Nu m-am gîndit la mîine. Ciudat! În planurile mele stătea scris și unde voi fi peste un an sau mai mult, în ce loc, la ce spectacol, întîlniri, negocieri, filmări, conferințe, lansări. Schimbare de paradigmă: în fiecare dimineață încep …
Puține lucruri se mai găsesc de spus dincolo de frică și de moarte. Poate cîte ceva despre aroganță, prostie, agresivitate. Au trecut șase luni din acest an, din viața noastră. Cum? Mi se pare că trăim în plin haos și absurd. Acum ceva timp, cînd în breasla mea era o tăcere adîncă și nici urmă …
Sînt locuri bîntuite de celebritate care mă pot inhiba sau, dimpotrivă, locuri adorate de toată lumea cărora le adaug adorația mea. Unul dintre acestea este și Avignon-ul. În 1996 priveam din apropierea podului fără un capăt spectaculosul joc de artificii închinat zilei Franței. Am petrecut la Avignon o lună de vis în care trupul meu …
Într-o seară din acestea multe sufocante, în vreme de incertitudini majore, m-am apucat să povestesc unor foarte tineri actori despre prieteni. Despre artiști mari, care astăzi nu mai sînt. Au rămas umbrele. Umbrele lor pe pămînt sînt personajele. Mișcările acestora pe scenă, în amintiri, în aburul timpului. Și uite așa, serile sînt tot mai des …
în 1991, primăvara, am ajuns la Praga. Eram în drum spre Frankfurt, spre un Congres pentru drepturile omului. Popasul la Praga mi s-a părut necesar. Ca un fel de prolog. Nu a uitat nimeni anul 1968. Deși înfrînți de tancurile sovietice, cehii au știut să se opună, să spună NU. Intelectualii au creat o mișcare …
Habar n-am dacă agitația pescărușilor nu exprimă ceva din ce se întîmplă cu noi. Deși sînt născută și crescută la București, nu-mi amintesc să fi văzut pe aici pescăruși. De aceea, întîlnirea cu ei era doar la mare. Mereu i-am urmărit cu fascinație și cu teamă, în același timp. Sînt păsări puternice, își stabilesc atent …
De cîte ori se apropie zilele și nopțile de 13,14,15 iunie, sufletul meu intră în doliu. Nu am vorbit ani de zile despre toată povestea asta pentru că așa am hotărît cîndva, într-un vîrf de munte mai sus de Săpînța, în noaptea de Anul Nou ce-l lăsa în urma pe 1990. Luna, doar ea, lumina …
Am revăzut, în transmisiune online, spectacolul Oblomov al lui Alexandru Tocilescu, pus în scenă la Teatrul „Bulandra“. M-am cutremurat. Mi s-a părut ca un testament ad litteram. O suprapunere totală a lui Toca cu Oblomov. Din toate punctele de vedere… La fel de tare m-a lovit contextul în care îl revăd. În izolare. În vremea …
Am căutat ceva în agenda de anul trecut. Și am rămas în paginile ei. De două luni și jumătate nu-mi fac planuri. Nu am mai folosit cuvîntul „mîine“. Nu am ieșit din casă. Nu am mers la teatru în București, în țară, afară, nu am fost la niciun concert, nu mi-am văzut prietenii, n-am mai …
Între 25 aprilie și 3 mai ar fi trebuit să aibă loc la Teatrul din Caracal cea de-a X-a ediție a Festivalului „Ștefan Iordache“. Ediția de anul acesta îi era dedicată lui Emil Boroghină, care a împlinit 80 de ani, colegul de facultate și prietenul lui Ștefan Iordache. În cel mai frumos teatru. Un teatru …
Plouă strașnic. Nu am pod și ploaia bate în acoperiș sfîrșitul lumii. M-am pus în vîrful patului și aștept să mă ia. Stau cu mîinile pe piept și număr. La următoarea rafală de vînt, voi zbura cu tot cu acoperișul. Să nu fiu ipocrită… demult îmi doresc asta. E clar că nu oricine merită. Trebuie …
Cît este de complicat și de diferit totul pentru noi în așa de scurt timp. Mîine nu vom mai fi ca azi. Probabil că nici noi înșine, nici lumea asta nu va mai fi la fel. Fiecare dintre noi are acum, poate, un moment de derută, de teamă, de neputință, sîntem cînd mai puternici, cînd …