Am primit o fotografie cu un tip pe un aeroport aproape gol, așteptînd pe cineva cu un cartonaș de recunoaștere în mînă pe care scria „GODOT“. Am primit acest semn cu puțin timp înainte să-mi cumpăr bilet de avion ca să merg la Porto, unde Tompa Gabor iar l-a căutat și așteptat el însuși pe …

Întotdeauna am simțit o atracție și un soi de comunicare profundă și neconvențională cu scenografii. Am avut noroc să rămîn privindu-i. De atîtea ori, de atîtea ori. Admirîndu-i. Mereu. M-am apropiat de cei mai mulți dintre ei cu smerenie. Cu un fel de complicitate de plan secund. Activ și pasiv. În joc și lîngă, observator. …

Pe 8 martie s-a făcut un an de cînd am fost scoasă din priză. Continui să trăiesc și din amintiri. Prezentul mi le-a înmulțit prea puțin. Zilele trecute m-am lovit de timp. Poate tocmai cînd mi-era mai frică de el. Cîteva întîmplări m-au oprit din alergătura pe care o practic conștient ca pe o fugă …

Cît este dorința pură să revezi o scenă sau alta sau un actor? Sau să simți, pur și simplu, că acolo este o atmosferă, o stare, ceva care infiltrează receptarea cu un fel de metafizic Poate să fie legată opțiunea și de ceva ce ne scapă? De legături importante, dar invizibile? De premoniții? Sîntem atenți …

„Teatrul înseamnă Sărbătoare. Să muşcăm din fructele sale, Ale Bucuriei şi nu ale Mîniei. Să incendiem Minciuna Neadevărul, Răutatea şi Lipsa Dreptăţii. Să fim înţelepţi. Căutaţi cu fiecare spectacol o nouă treaptă spre Soare. Mă voi ruga singur actorilor să caute împreună cu mine în întuneric lumini stelare.“ (Aureliu Manea, Turda – 15 aprilie 1980) …

Nu eram în țară cînd regizorul Radu Gabrea s-a prăpădit. 9 februarie 2017. În mod ciudat, mi s-a părut că a plecat un om tînăr. Niciodată nu am știut și nu am fost interesată de vîrsta acestui artist pur sînge. Nobil, rafinat, cultivat, neliniștit, generos, învăluitor în curtoazii, Radu Gabrea A OPRIT TIMPUL ÎN LOC. …

Pe desenul uriaș al vieții, apar, uneori, reliefuri impresionante. Din detaliile delicate, miniaturale, se poate distinge și citi, dacă ai noroc, o poveste fundamentală. Despre viață, despre tine însuți, despre felul în care poți să fii revelat prin proiectarea în ceilalți. În lumină sau în întuneric, în tainele sau certitudinile pe care le poți descoperi …

Pe 31 ianuarie ar fi fost ziua lui. Doar cu cîteva ore înainte de data nașterii lui Caragiale. Examenul de absolvire a Institutului de Teatru, din anul 1961, a fost descifrarea personajului Agamiță Dandanache din O scrisoare pierdută. În 1999 a fost Titircă în spectacolul O noapte furtunoasă al lui Mihai Măniuțiu, jucat la Teatrul …

La sfîrșitul anului mi-am spus: „Ce greu a fost. Teribil. Ce se întîmplă, oare, cu tot ce știu, cu tot ce am făcut? Cum să descifrez dezastrul ăsta? Care este codul? M-am ținut bine, cît de cît. Dar… ce urmează? M-am străduit să ajut în jurul meu, m-am implicat. N-am observat că eu m-am oprit. …

Trăiesc din amintiri. Dominant din savoarea lor. Ce norocoasă sînt! Și cît de recunoscătoare!… Dacă cineva mă întreabă, cu ocolișurile binecunoscute și adîncite în șabloane, ce vîrstă am… stau pe gînduri și ezit să răspund. Nu din cochetărie. Memoria descarcă fără control, ca într-un film derulat de un aparat dereglat, zeci și zeci de imagini. …

S-a născut pe 9 ianuarie 1931. La Recaș. În același an cu Mama mea. Am avut mereu senzația că anii 30 au dat oameni foarte puternici, altfel, care au trecut prin război, foamete, sărăcie, umilințe, cutremure, trădări, schimbări politice radicale, comunism, Securitate, care au îndurat mult și multe. Mi se pare că sînt Învingători. Și …

Nu ştiu cum şi unde s-a dus acest an. Tristeţea şi neputinţa mă cuceresc. Speranţa pierde teren în mine. Mă agaţ doar de amintiri. De teatru ca miracol. De teatrul din amintirile mele. Uneori, avem nevoie să ne prindem de ceva minunat ca să putem să ne înălțăm spiritual. Vital în zilele astea. Să plutim, …