Arte

Unde este deşertăciunea?

Nu ştiu cum şi unde s-a dus acest an. Tristeţea şi neputinţa mă cuceresc. Speranţa pierde teren în mine. Mă agaţ doar de amintiri. De teatru ca miracol. De teatrul din amintirile mele. Uneori, avem nevoie să ne prindem de ceva minunat ca să putem să ne înălțăm spiritual. Vital în zilele astea. Să plutim, …

Frăția monedei și roșu cardinal

  Serialul difuzat de HBO pe care ni-l propune Álex de la Iglesia conține aproape toate ingredientele unui horror de bună calitate, acele consumabile frisonant-delectabile la care te aștepți pentru că tocmai în virtutea acestui previzibil este atenuat terifiantul. Pe lângă faptul că are un scenariu foarte bun, închegat, semnat de Jorge Guerricaechevarría și regizorul …

Umbre și speranțe

Niciodată nu m-am gîndit că și eu voi trăi ceva cumplit pe pămînt. Pesimismul meu moderat nu a reperat așa o suferință. Atîta tristețe și neputință. Atîta îndepărtare de reflexe, de paradigme în care ai fost crescut și ți-ai crescut, la rîndul tău, copiii, de norme, de bucurii mărunte sau mari, de lumea mea. A …

Acasă, departe

Filmul debutantului Remi Weeks a primit NHK Award la festivalul Sundance din anul acesta, dar ceea ce-l recomandă iese din sfera încadrărilor pe care le putem citi la rubrica „genul filmului“. Refugiați din Sudanul măcinat de un război civil, Bol Majur (Sope Dirisu) și soția sa Rial (Wunmi Mosaku), în urma unui naufragiu în care …

Starea mea de graţie

Cînd eram mică și citeam Jules Verne, fugeam de orice carte a lui despre mări și adîncuri. Deși am făcut înot de performanță, nu am deschis niciodată ochii în apă. Explicația? Teama. Dar teama de ce? De sine, aș zice astăzi. De necunoscut. De ceea ce ar perturba. Drumul armonios al ființei este deopotrivă spre …

Dansul contemporan

Da, după nouă luni de zile, am pășit din nou într-o sală de spectacol, cu mască după ce mi s-a luat temperatura, m-am dezinfectat pe mâini cu spirt și mi-am lăsat pantofii la intrare, căci în Sala Stere Popescu de la Centrul Național al Dansului București, chiar dacă scaunele erau mult răsfirate, distanța între artiști …

Ochiul polifațetat

Unul din peisajele mele dragi palpită într-o pictură de Marcel Lupșe. Înfățișează o imensă poiană ce urcă lent spre o măgură bănuită undeva dincolo de întunecimea pe care o clocește coroana unui copac cu trunchi scund. Copacul stă densificat în propriul lui mister, ca o graniță între două lumi, făcând de asemenea legătura între pământ …

Radu, prințul meu

Luni seara, pe 16 noiembrie, Institutul Francez din București a organizat o discuție despre „Artă și prietenie“, plecînd de la cele două volume pe care revista „Secolul 21“ le-a dedicat personalității lui George Banu. În jurul lui, am gravitat cîțiva prieteni. Văzînd fiecare chip care apărea pe ecran, am realizat că noi toți cei aleși …

Noutăți muzicale

Știrile sosite cu anume discreție, cu anume timiditate de peste hotare dar și din țară, s-au adeverit. Tânărul muzician Gabriel Bebeșelea este noul dirijor principal al Orchestrei simfonice a Filarmonicii bucureștene. Anunțul public a fost făcut zilele trecute pe parcursul conferinței de presă susținute de directorul general al instituției, de domnul Andrei Dimitriu. Nu este …

Dor de Pintilie

Lucian Pintilie ar fi împlit pe 9 noiembrie optzeci și șapte de ani. S-a născut în 1933 la Tarutino, Județul Cetatea-Albă, astăzi, Ucraina, regiunea Odessa. Pintilie ne inhibă pe noi, românii, și de dincolo. Nici astăzi, în secolul XXI, cei mai mulți nu știu cum să se pună în relație cu el. Cum să-l numească. …

Paradisul pierdut, paradisul regăsit

Câștigător al premiului FIPRESCI la Cannes în 2019, dar și al unei Mențiuni speciale, semn că te-am văzut mi-ai plăcut, Paradisul, probabil este un film despre tipare mentalitare, despre stereotipuri identitare, despre câmpul de observație, spectacolul pe care-l oferă gratuit o societate, deopotrivă cea occidentală și cea orientală. În rolul principal se distribuie chiar regizorul, …