Arte

Timpul și frica

La sfîrșitul anului mi-am spus: „Ce greu a fost. Teribil. Ce se întîmplă, oare, cu tot ce știu, cu tot ce am făcut? Cum să descifrez dezastrul ăsta? Care este codul? M-am ținut bine, cît de cît. Dar… ce urmează? M-am străduit să ajut în jurul meu, m-am implicat. N-am observat că eu m-am oprit. …

Melancolii

Trăiesc din amintiri. Dominant din savoarea lor. Ce norocoasă sînt! Și cît de recunoscătoare!… Dacă cineva mă întreabă, cu ocolișurile binecunoscute și adîncite în șabloane, ce vîrstă am… stau pe gînduri și ezit să răspund. Nu din cochetărie. Memoria descarcă fără control, ca într-un film derulat de un aparat dereglat, zeci și zeci de imagini. …

Vremea așteptărilor

Se perpetuează aparent fără sfârșit. Și nu numai în viața noastră muzicală. Concerte fără melomani în sală, muzicienii performeri lipsiți de publicul aflat în firească nerăbdare, artiști pe scenă înclinându-se cu incertă adresare unui spațiu gol pe care doar imaginația l-ar putea împlini… Concerte limitate în timp, audiții care exclud pauzele în care puteai schimba …

Ion Cojar

S-a născut pe 9 ianuarie 1931. La Recaș. În același an cu Mama mea. Am avut mereu senzația că anii 30 au dat oameni foarte puternici, altfel, care au trecut prin război, foamete, sărăcie, umilințe, cutremure, trădări, schimbări politice radicale, comunism, Securitate, care au îndurat mult și multe. Mi se pare că sînt Învingători. Și …

Anima mundi

Chiar și printre cei obișnuiți cu opera lui Constantin Flondor a existat percepția că întoarcerea sa la pictură a fost o rupere de filonul experimental-avangardist care i-a marcat anii debutului. Deși surprinzătoare, o asemenea înțelegere a parcursului său acum, la aproape o jumătate de secol distanță, este frecvent întâlnită. Generația 60, cea căreia, biologic, artistul …

Noi „dezvăluiri“ la MoMA

În 2019, în urma unei extinderi semnificative a spațiului de expunere, curatorii Muzeului de Artă Modernă din New York au decis să reorganizeze colecția permanentă după noi criterii. Ei au promis atunci că o treime dintre săli vor fi reconfigurate la fiecare șase luni. Epidemia de COVID a dat aceste planuri – ca atâtea altele …

Unde este deşertăciunea?

Nu ştiu cum şi unde s-a dus acest an. Tristeţea şi neputinţa mă cuceresc. Speranţa pierde teren în mine. Mă agaţ doar de amintiri. De teatru ca miracol. De teatrul din amintirile mele. Uneori, avem nevoie să ne prindem de ceva minunat ca să putem să ne înălțăm spiritual. Vital în zilele astea. Să plutim, …

Frăția monedei și roșu cardinal

  Serialul difuzat de HBO pe care ni-l propune Álex de la Iglesia conține aproape toate ingredientele unui horror de bună calitate, acele consumabile frisonant-delectabile la care te aștepți pentru că tocmai în virtutea acestui previzibil este atenuat terifiantul. Pe lângă faptul că are un scenariu foarte bun, închegat, semnat de Jorge Guerricaechevarría și regizorul …

Umbre și speranțe

Niciodată nu m-am gîndit că și eu voi trăi ceva cumplit pe pămînt. Pesimismul meu moderat nu a reperat așa o suferință. Atîta tristețe și neputință. Atîta îndepărtare de reflexe, de paradigme în care ai fost crescut și ți-ai crescut, la rîndul tău, copiii, de norme, de bucurii mărunte sau mari, de lumea mea. A …

Acasă, departe

Filmul debutantului Remi Weeks a primit NHK Award la festivalul Sundance din anul acesta, dar ceea ce-l recomandă iese din sfera încadrărilor pe care le putem citi la rubrica „genul filmului“. Refugiați din Sudanul măcinat de un război civil, Bol Majur (Sope Dirisu) și soția sa Rial (Wunmi Mosaku), în urma unui naufragiu în care …