Arte

Momente și evenimente muzicale

Au fost momente, au fost evenimente – primele ale începutului de an, altele din prima parte a stagiunii de concerte, evenimente care au însemnat cursul actualei stagiuni bucureștene, la Ateneul Român. Trebuie recunoscut, recentele concerte ale Filarmonicii bucureștene au adus bucurii mari atât publicului – a covârșit cu vădit entuziasm Sala Mare – cât și …

Aurel Vlad – o lume aproape fericită

Direcția neoexpresionistă rămâne una din axele principale de evoluție ale generației 80 motivată și în perioada postdecembristă de noul context socio-politic în care ne aflăm. Deși fenomenul citaționist devenise viral într-o primă etapă, acesta se domolește în timp lăsând locul acelor artiști care au reușit să își păstreze personalitatea. Sculptura, un domeniu important al generației …

In Memoriam Mitică Popescu

Nu ştiu de cîte ori am vorbit. Dar atîtea cîte au fost taifasurile, au fost pe cinste. Începea totul laconic. Pauzele între întrebări şi răspunsuri se îmbibau de tutun. Trăgeau adînc din ţigară, cum o făcea şi Cocoşilă al lui în Moromeţii. Cu capul uşor într-o parte, cu o mînă în buzunar, scruta omenirea asta …

Frunze `n vânt

Filmul lui Claire Denis a primit Marele Premiu al juriului la Cannes în acest an alături de Close al lui Lukas Dhont, fiind realizat după romanul omonim al lui Denis Johnson. Trish (Margaret Qualley), un reporter american, duce o existență pe muchie de cuțit în Managua, capitala Nicaraguei, într-un hotel modest, ca protejată a unui …

Liceenii – de la rock and roll la turnător

Felul în care debutează filmul lui Alexandru Belc, Metronom, – film care a primit două premii im por tante la Cannes anul acesta, „Un Certain Regard“ pentru regie și „Camera d’Or“ –, relevă o strategie care se lasă citită pe parcurs. Regizorul surprinde basorelieful care alcătuiește întregul ansamblu monumental al Eroilor Patriei, o parte din …

La căsuţa albă… sînt atîtea poveşti la fereşti…

N-am mai fost mulți ani cu trenul spre Sinaia. A fost drumul favorit al copilăriei, al adolescenței mele, al tinereții mele. Cel care m-a purtat mereu într-o realitate suspendată, secundă, încărcată de imagini minunate. Poate cele mai frumoase amintiri. Întotdeauna am fost fericită la Sinaia. Și astăzi. Nu s-a schimbat nimic. Deși, unii protagoniști ai …

O retrospectivă – Gheorghe Plăveți

Gheorghe Plăveți, personalitate seniorală a artei plastice gorjene, se poate simți împlinit privindu-și drumul molcom, dar mereu ascendent, pe care l-a urmat timp de peste patru decenii, reușind să adune suficiente forme și semne care să îi contureze, în mod inconfundabil, universul artistic. E rezultatul firesc a unui complex de factori armonizați de un instinct …

Creația muzicală între opresiune și libertate

The Control of Music a constituit preocuparea deloc circumstanțială a unui simpozion internațional desfășurat cu câteva săptămâni în urmă, în cadrul secției de Muzicologie a Universității bucureștene de muzică, eveniment susținut în colaborare cu Uniunea Compozitorilor. În ciuda interesului legitim care ar fi procupat un public mai larg, evenimentul s-a desfășurat cu o participare restrânsă, …

Stürmer. Un spirit aristocrat

Scenograful definește o lume, o așează într-un spațiu, o determină să se exprime acolo, să atingă poezia, să convingă, îi dă dimensiune la vedere, îi creează coordonatele în care să respire, să se miște, să zboare, să existe. Scenograful este cumva mai mereu „între“. Între sine și celălalt, între regizor și textul pe care acesta …

Despre război cu Erich Maria Remarque și Edward Berger

Asocierea filmului lui Edward Berger, Nimic nou pe frontul de Vest, cu romanul lui Erich Maria Remarque apărut în 1929, unul dintre cele mai cunoscute romane despre Primul Război Mondial, scris de un fost combatant, este corectă și ilustrează bine capcitatea acestei cărți de a mobiliza afecte într-un context sensibil, cel al războiului care bate …

Povestea poveştilor

În acest moment, în care sîntem bîntuiți de boală, de război, de terorism, de depresie, de derizoriu, de mediocritate, de violență, de alienări de tot felul, mi se pare că apelul la poveste ca formă fundamentală de comunicare este, într-un fel, șansa noastră de a trăi. De a înlocui, pe unde se poate și atît …