Mărturisesc că n-am anticipat, în urmă cu câțiva ani, resurecția interesului pentru gândirea și personalitatea lui Constantin Noica. Scepticismul meu, alimentat în mare măsură de apatia culturală care pare a defini, mai nou, lumea românească, s-a văzut fericit infirmat de apariția unor cărți și studii – acoperind un spectru larg, de la comentariul filosofic la …

Continuă să mă uimească naturalețea cu care, după un eminent parcurs de critic și istoric literar, Ioana Pârvulescu s-a instalat cu arme și bagaje în paradigma prozei. Aurul pisicii este, dacă nu mă înșel, cel de-al șaptelea ei roman în numai 15 ani, câți numărăm de la apariția celui dintâi, Viața începe vineri (2009). Ceea …

Seria critică Mihai Zamfir, începută la Editura Spandugino, continuă cu un al doilea volum. Dacă primul a fost consacrat studiilor literare românești – cuprinzând Introducere în opera lui Alexandru Macedonski (1972) și Poemul românesc în proză (1981), comentate de mine în cadrul acestei rubrici –, cel de față conține alte două cercetări, dedicate însă literaturii …

La treizeci de ani de la debutul cu Firește că exagerez (1994, Premiul de Debut al Uniunii Scriitorilor din România), Robert Șerban ne propune o schimbare de paradigmă lirică, în recenta culegere intitulată Aproape nimic sigur. Schimbarea e mai greu perceptibilă la nivelul discursului, dar e imediat sesizabilă la cel al viziunii. Poetul a trecut …

Sunt mare amator de cărți de convorbiri cu scriitori, însă realitatea e că puține dintre ele au și altă valoare în afara celei sentimentale. Scriitorul român își mistifică bucuros existența și-și supralicitează opera, și ce ocazie mai potrivită să facă asta dacă nu întâlnirea cu un partener de dialog amabil și călduț? Cartea lui Daniel …

Filosofia lui Blaga, noua carte a Martei Petreu, nu vine, firește, pe un teritoriu exegetic gol. Au existat până la volumul ei destule încercări de interpretare, integrală sau parțială, a gândirii lui Lucian Blaga, venite din partea unor filosofi sau oameni de litere. Unele, apărute în timpul vieții scriitorului (Vasile Băncilă – Lucian Blaga, energie …

Dacă stăm și socotim, sunt foarte puține romane care să abordeze subiectul evenimentelor din perioada 16-22 decembrie 1989, care au dus la prăbușirea regimului Ceaușescu și la revenirea României pe o orbită democratică. În absența lor, abundă cărțile de tip „Revoluție și reformă“ și „memoriile“ interesate ale unor partici – panți despre care arhivele fostei …

Jurnalul lui Gheorghe Grigurcu a ajuns la cel de-al VII-lea volum, fără ca până acum formula lui să fi fost cumsecade definită de critica noastră. Dicționarul general al literaturii române nici măcar nu menționează acest aspect al creației sale, iar Nicolae Manolescu, în Istoria critică a literaturii române, apreciază favorabil și în trecere doar aforismele …

O plimbare prin istoria limbajelor prozei În recenta mea carte Prozatori români de azi, încheiam capitolul care îi era consacrat cu cuvintele: „Însă ceva-mi spune că nu pentru succesul facil scrie Florin Toma“. Autorul s-a grăbit să valideze mica mea intuiție, publicând o nouă culegere de proze, intitulată Scrisoare din Penumbria, în care își reconfirmă …

Alături de traducerea și editarea integrală a capodoperei lui Dimitrie Cantemir, Imaginea de nezugrăvit a științei sacrosancte, datorate lui Vlad Alexandrescu, Liviu Stroia și regretatului Dan Slușanschi (despre care am scris nu demult), un al doilea eveniment în siajul „Anului Cantemir“ a fost apariția lucrării savantului francez de origine română Ștefan Lemny, intitulată Cantemireștii. Aventura …

Un moment de sinteză Component de bază al ramurii moldave a optzecismului, Lucian Vasiliu a debutat furtunos, în 1981, cu Mona-Monada (pentru care a obținut Premiul Uniunii Scriitorilor) și s-a impus printre protagoniștii momentului poetic cu volumul Despre felul în care înaintez, apărut în 1983. Critica nu a remarcat, din păcate, la timpul cuvenit transformarea …

Opțiuni și certitudini Nicolae Oprea este unul dintre optzeciștii afirmați nu pe filiera cenaclurilor bucureștene, ci pe cea a „Echinoxului“ clujean. Ceea ce înseamnă și că s-a făcut cunoscut mai devreme – debutând în revistă încă din 1972, cu un eseu despre Ștefan Bănulescu –, dar și că traseul recunoașterii sale a fost mai lung …