Capitolul al treilea

Mai în glumă, mai în serios, Varujan Vosganian spune că romanul Cartea șoaptelor a fost scris spre a depune mărturie pentru poporul său armean, Dublu autoportret, pentru națiunea sa română, iar Elogiu alor mei, pentru familia sa. Deși, de regulă, scriitorii se înșală atunci când se evaluează pe ei înșiși, Varujan Vosganian are, de data …

Doi prozatori din generația de mijloc

Cuvintele dinlăuntru Karácsonyi Zsolt, poet și prozator maghiar din generația de mijloc (n. 1977, Arad), este bine cunoscut cititorilor români, atât datorită traducerilor realizate în românește din opera sa, cât și propriei sale activități de prodigios traducător de literatură română în limba maghiară. Redactor-șef al revistei „Helikon“ a Uniunii Scriitorilor din România, unde găzduiește regulat …

O parabolă în trepte

La apariție, în 1987, romanul lui Nicolae Prelipceanu, Scara interioară, a fost comentat – momentul literar îndemna la asta – ca un text postmodern. Și într-adevăr, privit prin această lentilă, romanul are toate „ingredientele“ unei construcții postmoderne: un narator ludic și dezabuzat (care ba știe, ba uită ce e cu personajele, ba intervine printre ele, …

O revenire la critica de întâmpinare

Dumitru Micu a avut o traiectorie aparte în critica și istoria literară românească. A debutat cu poezie, dar s-a făcut cunoscut la începutul anilor 1960 prin critica sa de întâmpinare, prin recuperarea curajoasă a unor scriitori interbelici interziși în deceniul anterior (Tudor Arghezi, Lucian Blaga) și prin promovarea unor tineri scriitori de primă mărime, de …

Un roman postmodern total

Când Bedros Horasangian publica în 1987 romanul Sala de așteptare, generația optzeci se afla la zenit.Trecuseră patru ani de la apariția celor două „manifeste“, camuflate în regulamentare „debuturi colective“, Aer cu diamante și Desant. Era limpede, pentru critica literară ca și pentru cititori, că este vorba de o generație de creație, nu de una strict …

Un debut târziu, dar spectaculos

Gabriela Gheorghișor este, de mai bine de un deceniu și jumătate, unul dintre cei mai buni și mai constanți critici de întâmpinare ai literaturii noastre. Din fotoliul ei de orchestră de la revista „Ramuri“, dar cu prezențe și în alte publicații importante (în primul rând, în „România literară“), colega mea a alcătuit cu migală propria …

Ioana Em. Petrescu: un portret în fragmente

Corespondența unui cărturar de anvergură conține întotdeauna informații de istorie literară de mare interes, atât pentru înțelegerea operei proprii, cât și pentru lămurirea unor structuri și câmpuri literare sau academice. În cazul corespondenței Ioanei Em. Petrescu, interesul intrinsec este dublat de alte două aspecte: pe de-o parte, de faptul că avem de-a face cu o …

Câtă luciditate, atâta confesiune

La trei decenii și jumătate de la prăbușirea comunismului, continuă să intereseze jurnalele intelectualilor care au avut curajul, în diferite etape ale regimului, să noteze ceea ce se întâmpla cu ei și cu cei din jur. În 2023 a fost anul jurnalului Anei Blandiana, în timp ce finalul anului trecut a aparținut însemnărilor intime ale …

Poezie și memorie

Tecentul volum de poezii al lui Ioan T. Morar, Toba de piatră, se alimentează dintr-un sentiment persistent al acelei valori care, în lumea de azi, este tot mai des invocată în legătură cu definiția omu lui: memoria. Memoria propriu-zisă, indivi-duală, în absența căreia omul își pierde identi tatea, și memoria colectivă, socială, națională sau religioasă, …

Persoana întâi singular

Recentul volum al Anei Blandiana, Se face liniște în mine, este prima culegere originală de după Variațiuni pe o temă dată (2020): un volum aparte, problematic, prin despărțirea – de regretatul Romulus Rusan și de un întreg versant din viața poetei – pe care o conține. Aduce, oare, noua culegere o întoarcere la universul creației …

Contradicția lui Noica

Remarcam, cu ceva timp în urmă, faptul că personalitatea lui Constantin Noica, departe de a se scufunda în magma istoriei filosofiei (și, eventual, a culturii) române, continuă să se afle în centrul atenției. Și nu atât ca urmare a „contestației“ stângiste, nici a vreunor „dezvăluiri“ cu privire la trecutul său, ci prin opera și prin …