Din motive fără legătură cu satisfacția estetică pe care mi-au produs-o volumele sale recente, s-a întâmplat că nu am participat critic la resurecția poeziei lui Ovidiu Genaru, survenită – după o etapă de stagnare – în ultimul deceniu. Mă bucur, prin urmare, că aniversând o etate inaccesibilă majorității muritorilor, poetul îmi oferă prilejul de a …

Una dintre cele mai puternice reacții împotriva „progresismului“ cultural vine de acolo de unde ne așteptam mai puțin. Și anume, de la Adrian Popescu: poet echinoxist din „primul val“, co-fondator (alături de Dinu Flămând, Eugen Uricaru, Marian Papahagi, Petru Poantă, Horia Bădescu și Ion Mircea) al revistei clujene și, totodată, profund și delicat reprezentant al …

În cultura noastră, personalitățile scenei și ale ecranului fac rareori obiectul unor cercetări biografice riguroase și susținute, și încă și mai rar ale unor investigații psihologice conduse de critici profesioniști. Cel mai adesea, biografiile romanțate și poveștile jurnalistice țin loc de analiză, cu efecte… inefabile asupra înțelegerii locului și rolului respectivelor personalități în evoluția artelor …

Comparatistă, specialistă în studii americane și profesoară la Universitatea de Vest din Timișoara, Cristina Chevereșan este unul dintre cei mai valoroși critici literari din generația de mijloc. A publicat mai multe volume de specialitate, unele dintre acestea – cum ar fi Apocalipse vesele și triste (2006) sau Povești regândite. De la carte la film (în …

Am remarcat mai demult, încă de la romanul Cimitirul eroilor (2017), predilecția lui Adrian Lesenciuc pentru romanul parabolic, pe care de altfel a și recunoscut-o el însuși. Argumentul său este că marile parabole literare (titlul pe care îl invocă fiind romanul din 1920 al lui Evgheni Zamiatin, Noi) conțin în filigran indicația unei căi de …

Una dintre enigmele literaturii noastre din secolul trecut este cea a transformării lui Ion Pillat dintr-un post-simbolist eclectic, cum se prefigura a fi în anii debutului, într-un mare tradiționalist, singurul „poet pur“ al nostru, după cum observa Nicolae Manolescu în Istoria critică a literaturii române. O asemenea ruptură, puțin obișnuită în evoluția unui creator de …

Arestat în noaptea de 24 spre 25 ianuarie 1989, în timp ce pregătea tipărirea ziarului independent „România“, și condamnat printr-un proces trucat pentru o culpă de drept comun inventată, Petre Mihai Băcanu a fost eliberat de la Jilava în dimineața zilei de 22 decembrie 1989. Parcă intuind direcția ambiguă în care avea să evolueze ceea …

Ion Monoran rămâne, la 31 de ani de la moarte, o legendă și o enigmă, în cadrul generației optzeci (sau în raport cu aceasta), iar volumul antologic Dragă poezie, îngrijit de Viorel Marineasa și conținând integrala operei editate, nu face decât să sublinieze acest statut, deopotrivă onorant și ambiguu. Culegerea cuprinde cele trei volume ale …

Sunt cărți care ne plac și cărți care ne marchează. Declarație de iubire, de Gabriel Liiceanu, face parte din această ultimă categorie. Nu este o carte nouă: prima ediție a văzut lumina tiparului în 2001. De atunci încoace, în succesive ediții, a cunoscut remodelări și adaosuri, până când a ajuns la forma definitivă. Nu s-a …

Recentul volum al lui Cornel Ungureanu, Trepte. Un itinerar în căutarea lui Mircea Eliade, este o apariție mai puțin obișnuită în peisajul criticii noastre actuale, chiar dacă autorul ei este unul dintre seniorii disciplinei, cu o lungă listă de titluri la activ.Aceasta, deoarece autorul ei încearcă aici ceva care, fără să fie neapărat nou, nu …

Într-o literatură serioasă, nu numai exegeza contribuie la revizuirea și resituarea autorilor clasici și contemporani. Fie că este vorba de Voltaire sau de Proust, o nouă ediție, încorporând fragmente necunoscute sau restituind versiunea originară a textului scriitorului, poate reconfigura profilul literar al acestuia. Modificând, implicit, canonul și traseele de istorie literară. Când este vorba de …

Poezia ca semnal de alarmă N-am mai scris de ceva timp despre poezia lui Adrian Alui Gheorghe și mă bucur să constat, în volumul Nu-i mai așteptăm pe barbari, că poetul – spre deosebire de alți confrați – n-a stat pe loc în anii din urmă. Există, desigur, câteva constante ale discursului său pe care …