În planul organizării textului, al discursului narativ, încercarea de a contura acea zonă de contact a filosofiei și existenței impune prozatorului modalitatea eseistică: romanul care devine „eseu, adică încercare și mai ales un jurnal de gândire“ și al cărui obiect este „gândirea însăși, și nu numai produsul ei finit“ este cartea-efigie a lui Alexandru Ivasiuc, …
Fără a scrie, cum se spunea altădată, „romane istorice“ și fără intenția trufașă de a revizui manualele de istorie, cum s-a întîmplat cu nu puțini prozatori în vechiul regim, astăzi uitați (cine își mai amintește de Paul Anghel, de pildă, cu interminabila serie de romane despre Războiul de Independență, intitulată Ză pezile de-acum un veac?), …
„Mă gândesc că poate ar interesa pe prietenii mei cititori unele informații, mărturisiri și amintiri în legătură mai ales cu ceea ce e în mine artist. Simpla anecdotă-divertisment e de importanță cu mult mai redusă pentru cei care se interesează de viața scriitorilor. Uneori, totuși, mă voi opri și la asemenea paragrafe. Unele din acestea …
Timpul-epocă din romanul În așteptare (Editura Polirom, 2020) al lui Mihai Zamfir este unul foarte precis; prozatorul își construiește textul pe zece paliere temporale – între noiembrie 1987 și februarie 1990 – și pe cele patru nivele ale casei cu numărul 6 din Intrarea Vergului – parter, două etaje și mansarda –, astfel încît capitolele …
Astă-seară (adică astăzi-dimineață) sunt de părere (în sfârșit, am una, în materie) că un scriitor e dator să-și țină o evidență — rezervele îl privesc — a gândurilor, oamenilor și întâmplărilor de la o zi la alta, sau de la un timp la altul. În primul rând, pentru el este un mare exercițiu de sinceritate …
„Când mi se spune compătimitor că articolele mele sunt mai bune decât literatura mea – mă simt fericit ca și cum aș fi scris cel mai bun roman al vieții mele. Când mi se spune, cu laudă imputativă, că nuvelele mele sunt «infinit superioare» cronicilor de trei secunde – îmi zic cu convingere mare că …
Trupul și hrana poeziei lui Ioan Moldovan din Multe ar mai fi de spus (Editura Cartea Românească, 2019) sînt poetul însuși, ființa sa care, asemeni unui celebru personaj liric barbian, rupe din sine, din lungul șir al unor zile „domestice“ ce îi (re)compun biografia – „o înșiruire de mai mare mila“ –, pentru a le …
Enervant. Vocalize în Si bemol minor (Editura Junimea, 2020), unde se povestește „cum s-a descurcat Maes trul Doctor Gustav R.Propp în scorbură și ce s-a întîmplat, pînă la urmă, cu el“, reprezintă a șaptea carte dintr-o serie de „vocalize“, tipărite de Gheorghe Schwartz la editura ieșeană, începînd cu anul 2014; după ce va fi exersat …
Toată poezia lui Ioan Alexandru (de la a cărui moarte se împlinesc 20 de ani) – din Cum să vă spun (1964), Viața deocamdată (1965), Infernul discutabil (1967), Vină (1968), Vămile pustiei (1969), Poeme (1970), Imnele bucuriei (1973), Imne (1975), Imnele Transilvaniei (1976), Iubirea de patrie (1978), Imnele Moldovei (1980), Imnele Țării Românești (1981), Pământ …
La începutul anului 1957 am debutat în Gazeta literară cu un articol despre o ediție Ion Ghica“, spune Z. Ornea într-o pagină confesivă din volumul Interpretări (1988); cu o „vechime“ de peste patruzeci de ani, Z. Ornea a fost, în mod cert, unul dintre cei mai consecvenți și, totodată, mai avizați critici ai edițiilor …
Poezia lui Gabriel Chifu din O viață. Pagini dintr-o epopee efemeră (Editura Junimea, 2020), ca și romanul În drum spre Ikaria, trans-figurează căutarea febrilă a spațiului ființial, în ficțiunea unei insule netrecute pe vreo har tă, unde coboară îngerii pentru a salva pe oamenii care merită sal vați și, deopotrivă, în (auto)ficțiunea propriei ființe, în …
Dedicată unei enigmatice Mo, care „își face unghiile de la picioare/ ridicată pe două perne“ și-i povesteș te visul cu dispărutul Clyde, amintind de nu mai puțin misterioasa Mo-wana, „negresa mea“, care îl conducea pe Marian Drăghici, în poeme le din Păhăruțul, peste Mediterana, pînă în inima Africii, cea mai recentă carte a lui Ioan …