Vârstele poetului. Lucian Blaga, 125 de ani de la naștere

Datat „1946“ și publicat, prin grija lui George Ivașcu în 1965, Hronicul și cântecul vârstelor este cartea esențialei răspântii a existenței și literaturii lui Lucian Blaga; scris la cincizeci și unu de ani, caietul cuprinzând autobiografia marelui scriitor ilustrează o vârstă pe care o fixaseră aforismele din Discobolul (1945) și textele din Trilogia valorilor (1946): …

Cele trei degete de închinare, adunate şi reci pe creion

„Iar eu stau la marginea mesei/ cu gu lerul apretat de olandă/ cu jobenul în mînă/ și cu mîna cealaltă/ strînsă pe bisturiu/ gata să-mi notez explicațiile/ pe propriul meu hoit/ pe masa de operație/ a marii literaturi/ zace chiar/ marea literatură/ și eu cu jobenul în mînă/ și eu cu jobenul pe cap/ și …

Vîrsta de aur și anii de plumb

Cea mai recentă carte a poetului Horia Bădescu, Căderea din Rai, tipărită „la pachet“ cu notele de călătorie din Poduri și vămi la, de-acum, prestigioasa editură clu jeană „Școala Ardeleană“ este o autobiografie literară fixînd capătul, iar nu finalul, firește, al unei serii care începe în literatura noastră în secolul XIX, cu Istoria vieții mele …

Alexandru George, 90 de ani de la naștere. Jurnalul criticului

Între speciile genului epic, evoluția cea mai spectaculoasă în postmodernitatea literaturii noastre o are, fără îndoială, jurnalul intim. O particularitate specifică o constituie însă faptul că tradiția acestui tip de text a fost recuperată abia în ultimii ani, prin editarea unor jurnale rămase inedite sau prin reeditarea altora, puțin cunoscute ori publicate mai demult fragmentar. …

Porția de fericire a călătoriei

Cele două volume din O călătorie spre Marea interioară, apărute în 1986 și 1988, și tipărite, acum, într-o nouă ediție (Editura Spandugino, 2019), dau contur unuia dintre cele mai interesante memoriale de călătorie din literatura noastră contemporană. Romulus Rusan e un prozator căruia îi convine cel mai mult haina călătorului, pixul și jurnalul, mișcarea și …

Lenore din nevermore

Un acroșant spectacol de teatru regizează și joacă Ion Cocora în cea mai recentă carte a sa de poezie, Măștile frigului (Editura Palimpsest, 2019); titlul volumului, ilustrațiile fauve după trei „imagini“ semnate de Gabriela Cristu, rolurile, măștile, scenografia, claunul, August Prostul, numit „prostul tîrgului“, colecționarul de măști din poeme precum Singu rul costum, Un craniu …

Poezia lui Ioan Pintea

„am stat în dialog (cu Părintele Stăniloae – n.m.) câteva ceasuri bune fără să consemnez nimic, sub ochii îngăduitori ai Doamnei Preotese Maria. Blânda, buna și smerita Presbiteră Maria Stăniloae! Despre ortodoxie, Gândirea, teologia rusă în exil, Păltiniș, Rohia, cartea Prea Cucerniciei Sale Ortodoxie și Românism etc. Probabil întâlnirea noastră ar fi fost mai scurtă …

Poemul ca o floare de leac

V. Șklovski spunea că proza e despre timp și temporalitate; iată, însă, că și poezia, nu doar aceea „epică“, poate fi despre structuri temporale, cum se întîmplă, de pildă, în cea mai recentă carte a lui Gellu Dorian, Gramote (leacuri de îndulcit viața) (Editura Junimea, 2020). Gellu Dorian își elaborea ză foarte minuțios poemele pe …

Proza lui Sorin Titel

  În exact douăzeci de ani, Sorin Titel a publicat unsprezece cărți de proză, constituind un spațiu epic și un tip de personaj despre care se poate spune că aparțin și nu aparțin autorului lor. Aparțin pentru că existența lor pare a fi condiționată (aceasta este con venția!) de două coperți, de un subtitlu – …

Poetul și inconștientul textului

Într-o inspirată postfață la antologia Coline cu demoni (2010), Al. Călinescu analizează, cu bisturiul fin al eseistului de extracție voltairiană, fractura care se va fi produs între poezia publicată în țară de Ilie Constantin și aceea tipărită în limba franceză, apoi, tradusă în românește de Șerban Foarță, de Miron Kiropol și de autorul însuși; „Nu …

Ileana Mălăncioiu – opera poetică

„Ceea ce șochează la Ileana Mălăncioiu este, desigur, chemarea obsesivă a unui tărâm straniu, atracția celeilalte lumi, căutate, invocate, evocate în imaginar cu o anume crudă, neînduplecată, stridentă îndârjire. Deprinderea de a bântui statornic printre himere într-o nesfârșită scaldă în apa înlesnitoare de vedenii a morților, capacitatea de a găsi mereu – printr-un fel de …