Var celest Din când în când, cineva din ceruri văruiește lumea. Varul acesta imaculat picură din ochii îngerilor care plâng atunci când văd mizeria pământească. Nu se mai observă, astfel, petele întunecate din noi și nici rănile arborilor spânzurând deasupra ierbii sufocate de gunoaie și zgură. Cineva din adâncul de sus desenează o nouă priveliște: …
Liniște, se rescrie istoria A început să mă intereseze cît mai puțin să scriu poezii care să rămînă definitiv în casa mamei lor care e limba română un sentiment de deriziune mă încearcă lucrurile se petrec în jur fără vreun motiv aparent viața se rezumă la o sumă de improvizații doar toamna din acest an …
Cred că pentru prima oară am văzut o plajă capitalistă în Italia. Mai precis în Insula Capri, în 1969. Lungul basm al felului în care am ajuns acolo este unul dintre subiectele acestei cărți. Dar pentru că mi-am amintit-o zilele trecute, privind la televizor plaja de azi din Mamaia, voi începe de aici, de la …
Vecinii mei, chelnerița, contabilul, jurnalista, instalatorul astmatic și cei doi informaticieni negri, gay, intră întotdeauna în panică atunci când cineva latră insulte și înjurături pe culoar. La început se irită în tăcere, instalatorul începe să se sufoce, apoi se enervează, vrea să participe, să urle…, soțul gay aruncă și el un „nu vă e rușine“ …
Personajele călătoresc, ilustratele la fel. Şi unele şi altele povestesc întâmplări, descriu peisaje, trădează emoţii – altfel spus, transportă sens. De la Sinaia la Bucureşti, ca trenul de plăcere din Momentele lui Caragiale. De la Techirghiol la Bucureşti, ca Austro-Daimler-ul lui Fred Vasilescu. Exact precum metafora (gr. , „transport“), cartea poştală nu e doar o …
Unul din peisajele mele dragi palpită într-o pictură de Marcel Lupșe. Înfățișează o imensă poiană ce urcă lent spre o măgură bănuită undeva dincolo de întunecimea pe care o clocește coroana unui copac cu trunchi scund. Copacul stă densificat în propriul lui mister, ca o graniță între două lumi, făcând de asemenea legătura între pământ …
Citesc și recitesc ample porțiuni din lucrarea de succes lui Jacques Attali, Scurtă istorie a viitorului și nu pot să-mi reprim dezamăgirea. În ciuda faptului că avem de-a face cu o lucrare temeinică, nu convinge. Oare așa o fi, cum zice autorul, peste câteva decenii? Și dacă o fi, ce am câștigat? Sau, dacă nu …
În arta sa, poetul Dan Stanca este un păstrător al cheilor care alege să deschidă porțile spre aceasta. Chiar făcând acest lucru nu distruge corola de minuni a poeziei, ci intră într-un dialog cu un cititor ideal, un dialog care este joc și comuniune deopotrivă. Poetul creează astfel un spațiu al ideilor, în care bucuria …
Bătrînul din Wuhan Trăia în vremea aceea singur un bătrîn nonagenar în Wuhan. Nu-și mai dorea nimic. Ceru doar atît să coboare așa cu patul și să contemple atent pentru ultima dată Soarele Imperial la apus. În locul lui un altul – cum seamănă ei între ei – putea fi de-acum vindecat. Biblioteca Eu …
Răniții erau din ce în ce mai mulți; cît mai răsunau focurile de armă, veneau și brancardieri, numărau unu, doi, trei și dădeau cu răniții de pământ. La început, răniții erau puși grupuri, grupuri, dar nu a trecut mult și tot pămîntul a fost acoperit de ei, ca de-o pătură. N-am să uit toată viața …
LA LOCUL CUVENIT Vezi, până la urmă, toate s-au așezat la locul cuvenit Potolindu-se ca o apă învolburată până mai ieri Când vâsleam văzduhul cu palmele în care Topeam, arar, câte-o stea dătătoare de alte puteri… Nisipul, tot mai gloduros, nu-mi mai mângâie genunchii Altădată, gata să se-ndoaie, supuși Sunetele se-aseamănă Doar cu ele însele, …
Cele două sintagme din titlu țin loc de definiție în ceea ce privește comunicarea social-națională, componentă a unei paradigme de top, în care, înlocuind etnia, aceasta rămâne validă în genere ca expresie lingvistică globală pentru limbile altor popoare. Căci limba/ graiul unui neam/ popor este sinele acestuia, comoara cea mai de preț din moși-strămoși spre …