Romanele scriitoarei ruse Guzel Iahina au avut impact notabil și în literatura de origine, și în numeroasele traduceri. Oricum, toate premiile au fost binemeritate. Sunt povești cu un epic viguros, amplu, veritabile epopei expresioniste proiectate pe o canava istorică ofertantă (Revoluția bolșevică din 1917), care prinde în țesătura ei impresionante destine individuale și colective. Lirice, …
Paula McLain a mărturisit că, atunci când a scris romanul despre prima soție a lui Hemingway și despre primii ani la Paris ai celebrului autor american (The Paris Wife, 2011), nu a dorit neapărat să scrie un roman istoric. Nu voia să fie o poveste oarecare, eventual „inspirată din realitate”. „Onoram viața și spiritul acelei …
George Steiner face parte din categoria con ser vatorilor echilibrați, pentru care, perfect argumentat, modernitatea ultimă nu e decât expresia unor pierderi succesive. Pentru el, ca și pentru alți mai mult sau mai puțin contemporani (Allan Bloom, Harold Bloom, Michel Henry, Roger Scruton), cultura și civilizația umană agonizează exact atunci când cred că s-au rafinat …
Charles Bukowski nu are o carte dedicată special alcoolului (deși ar fi fost cel mai potrivit s-o aibă). Un autor foarte atașat de biografia și opera lui, însă, a extras din producția atât de variată a celebrului scriitor american pasajele care se referă la alcool. Nu-i vorbă, Abel Debritto a făcut-o prin 2015-2016 și cu …
Scriitoarei și jurnalistei ruse Tatiana Tolstaia i s-au tradus la noi până acum trei cărți. Romanul Zâtul (2006) e o distopie mustind de ironie despre epoca sovietică și post-sovietică, descinsă direct din proza lui Mihail Bulgakov, trecut prin aluatul întunecat al unui Ray Bradbury. Antologiile de povestiri Lumi eterice (2019, cu 19 bucăți) și Pereți …
Multe dintre dramele războaielor recente din Orientul Mijlociu (Irak, Afganistan, Siria) au generat în literatura occidentală a ultimilor ani un gen literar. El s-a constituit în mare parte prin contribuția majoră a unor jurnaliști talentați, care fie au fost la fața locului, fie au vorbit cu martori oculari. E vorba de consemnarea unor mărturii directe, …
Rusia anilor 1990 pare o lume în care orice e posibil. Terorismul, corupția, megalomania, parvenitismul, sno bismul, implicațiile nocive ale noii oligarhii și ale vechiului KGB colcăie aleatoriu într-un spațiu care tinde furibund să recupereze libertățile occidentale visate, în același timp în care-și reclamă arogant particularități etno-socio-politice insurmontabile. Într-un cuvânt, e vorba de o lume …
Cunoscut mai degrabă ca traducător, eseist, autor de manuale, teoretician literar, comparatist, antologator și universitar la literele basarabene, Ivan Pilchin e un intelectual pe cât de consistent, pe-atât de discret, inclusiv în arealul unde s-a născut și profesează. Placheta Omul-acvariu a reprezentat debutul său în poezie și a apărut mai întâi în rusă, în 2018. …
După consistenta carte a lui George Ardeleanu dedicată lui Nicolae Steinhardt, în 2009, mi-a fost greu să-mi imaginez că cineva ar mai putea scrie major despre subiect. Monografia dădea impresia de exhaustiv, ceea ce și era, căci demersul monografic chiar asta intenționase, să dea un portret cvasi-complet unui autor de primă mărime, a cărui postumitate …
Ernest Hemingway e din acea categorie de scriitori devastați iremediabil de propriile accese de vitalism orgolios. Un declic permanent al nestatorniciei, o confruntare cu o explozivă dorință de libertate și de descătușare, un sentiment al împlinirii și al bucuriei de-a trăi, secondate simptomatic de unul al golului existențial și al renunțării totale l-au caracterizat pe …
După docte incursiuni imaginare prin Bucureștii literari și după un remarcabil roman de debut, în 2018, Andreea Răsuceanu reconfirmă pe linia prozei de largă respirație istorică. Vântul, duhul, suflarea prelungește structura etajată din precedentul O formă de viață necunoscută, experimentând din nou cu bune rezultate valențele narațiunii mozaicate cronologic, baroce în stil și plurivoce, ca …
Al doilea roman al franțuzoaicei de origine marocană Leïla Slimani mi-a amintit de filmele iranianului Asghar Farhadi (fundalul etnic și geografic nu e chiar același, desigur, dar e apropiat ca etos și traseu narativ). Evoluția poveștii pare ternă, aproape banală până la un punct, pentru ca, mai apoi, narațiunea să devieze surprinzător spre zguduitoare drame, …