Un fel de contemporan „Marco Polo de Albion“, Colin Thubron ar putea fi inclus ușor între acei „Oldies but Goldies“ ai literaturii britanice de călătorie (e născut în 1939). Colaborator permanent la câteva publicații reprezentative, multipremiat, tradus, decorat și ales membru al celor mai prestigioase instituții culturale, încă din anii 1960 Thubron a călătorit și a scris, pe lângă câteva romane, despre o grămadă de locuri exotice prin care a călcat cu propriile picioare (Siria, Liban, Cipru, Rusia, China, Iran, Turcia). La noi e cunoscut pentru cartea despre Drumul Mătăsii (tradusă în 2013), o relatare extraordinară a unui parcurs care a reiterat vechea rută comercială pe unde, înainte de Columb, mirodenii și mărfuri rare erau aduse pe uscat din Asia extremă în Europa.
În primăvara lui 2019, la 80 de ani, neobositul Colin Thubron a îndrăznit să meargă în regiuni pe care, în parte, le mai vizitase cu zeci de ani în urmă, dar de data aceasta o face urmând cursul fluviului Amur, granița naturală dintre Rusia și China, de la izvoare până la vărsare. The Amur River. Between Russia and China (2021 pentru ediția originală) e rezultatul scris al acestei noi aventuri, o carte la fel de palpitantă ca un roman de Jules Verne sau Cinghiz Aitmatov. Autorul însuși e conștient de analogiile literare, căci trimite la Insula Sahalin, cunoscutul megareportaj al lui Cehov, și la A. Makine, Pe vremea fluviului Amur, roman la fel de celebru. Aproape 5.000 de kilometri (din ei, doar 1.800 e frontieră marcată oficial între cele două state, restul a rămas încă o pustietate incomplet cartografiată), din Mongolia, prin sudul Siberiei, până la Oceanul Pacific, temerarul expediționar-scriitor a străbătut peisajul halucinant al malurilor, de-o parte și de alta a fluviului, trecând prin zone submontane mirifice, taigale sălbatice, sate și orașe de toate culorile și calibrele, prin arșiță, ploaie și zăpadă. Dormind în corturi, în cușete plutitoare, în case private sau prin hoteluri mizere, deplasându-se pe jos sau călare, cu ajutorul unor călăuze tocmite la fața locului, dar și cu autobuzul, transsiberianul, barca motorizată, vaporul sau mașinile particulare, Colin Thubron a experimentat o veritabilă călătorie inițiatică în geografia, antropologia și istoria spațiului sino-rus. Din pădurile mongole de la poalele Muntelui Hurdan Haldun, locul sfânt al lui Genghis Han, până la uitatele Lazarev, Bogorodskoe și Nikolaevsk, pe malul Oceanului Pacific, povestea drumului uriaș devine, treptat, povestea oamenilor și a țărilor care s-au luptat sute de ani pentru a domina militar și comercial resursele naturale ale Amurului și ale zonelor limitrofe. Rușii, chinezii și vechii indigeni asiatici s-au tot amestecat și separat, trăgând după ei de fiecare dată tensiuni, obiceiuri, culturi, religii și prejudecăți. Trecând, de nevoie, de pe un mal pe altul, dintr-o comunitate rusă într-una chineză sau băștinașă și înapoi, ascultând, atingând și privind cu avidă curiozitate, autorul descoperă mai mereu ruinele unei istorii zbuciumate. Stau nu departe statuile contelui Nikolai Muraviov de cele ale lui Genghis Han, Stalin, Lenin și Buda, stau laolaltă biserici ortodoxe și temple budiste, cimitire ale soldaților-eroi și monumente ale victoriei, rămășițe de baze militare, gulaguri, colhozuri, sate și foste fabrici, orașe înfloritoare și porturi dezolante, biblioteci rătăcite, școli precare, târguri pestrițe și izbe distruse de inundații. N-au lipsit deloc momentele dificile, căci, dincolo de obstacolele inevitabile ale naturii (animale sălbatice, țânțari, vaduri aparent de netrecut), a fost arestat temporar și interogat ca potențial spion și de poliția rusă (la Sretensk și Nikolaevsk), și de cea chineză (la Suibin), și adesea l-au salvat nu atât aparențele sale inofensive, cât informația că va scrie o carte a cărei documentare e în curs.
Dar cele mai captivante consemnări sunt cele legate de piesaj. Alături de istoria violentă a Europei și a Asiei (Revoluția bolșevică, deportările, variatele războaie locale, strămutările, exterminările, destrămarea URSS), care zdrențuiește peste tot în jurul maiestuosului Amur, peisajul emană din plin o fascinație compensatorie. Combinație de natură primitivă și așezări umane care mai de care mai pitorești, „totul e de o frumusețe intensă și hipnotică“, o frumusețe alcoolizată, parcă, ireală, densă, infinită, derulată cu încetinitorul, un peisaj care evocă în adâncimea lui insondabilă izolare, singurătate, amoralitate și imprevizibil. Deschiderile de la capăt (spre Japonia și SUA) și investițiile numeroșilor aventurieri străini în destinul acestui Mississippi rus nu au reușit niciodată să transforme visurile de civilizare ale fostului Imperiu țarist, apoi ale sovieticilor și chinezilor, în realitate. El a rămas, în mare parte, un loc al splendorilor ucigașe, în preajma lui oamenii devin definitiv captivi ai unor frumuseți pentru care mor pe nesimțite, încetul cu încetul, exact când cred că au găsit Paradisul genuin, acela de la facerea lumii. Dacă la izvoare întâlnești „iluzia unei păci bucolice, iar frunzișul mestecenilor și al stejarilor filtrează lumina în păduri“, la vărsare, în esturaul pacific, mărturisește aurorul, „singurătatea acestui sfârșit n-am întâlnit-o la niciun fluviu“. Puterea imagistică a textului este cu adevărat copleșitoare, simți citindu-l că revezi pelicule faimoase precum Dersu Uzala lui Kurosawa, Sibiriada lui Koncealovski ori Sibir, Monamur a lui Ross.
Cartea lui Colin Thubron nu e doar o carte de călătorie, e un veritabil caleidoscop. Senzorial și sublim, din toate punctele de vedere.