Homo viator

Andrew Rader e un tânăr savant americano-canadian (născut în 1975 la Ottawa), doctor în inginerie aerospațială (a absolvit în 2005 Carleton University și a primit titlul de doctor la Massachusetts Institute of Technology în 2009), specializat în zboruri cosmice de lungă durată și director de misiuni la compania SpaceX. E pasionat de jurnalismul științific, de jocurile pe computer (cum altfel?) și de concursurile de cultură generală. A publicat cărți pe teme legate de spațiu și călătorii în cosmos și volume de popularizare a științei pentru copii. Vârsta lui contrastează puternic cu notorietatea pe care deja o are în arealul anglo-saxon, cel puțin în domenii legate de istoria explorărilor umane din toate timpurile și a zborurilor interstelare.

Beyond the Known: How Exploration Created the Modern World and Will Take Us to the Stars (2019 pentru ediția originală) e a doua sa lucrare majoră, după ce a debutat în 2014 cu o carte apropiată ca subiect (Leaving Earth: Why One-way to Mars Makes Sense). Ba, dacă e să le legăm, am putea spune că cea din 2019 o extinde pe precedenta printr-o substanțială investigație asupra aventurii umane pe Pământ, de-a lungul a milenii de călătorii, descoperiri și cuceriri, și apoi, în a doua jumătate a secolului XX, dinspre Pământ către imensitatea spațiului cosmic, după ce au fost inaugurate primele lansări de sateliți și primii oameni au reușit să depășească orbita terestră. E vorba de o fascinantă analiză asupra cunoașterii planetei și asupra explorării lumilor necunoscute de către omul dintotdeauna, de la primele specii de neanderthalieni și de homo sapiens care au inaugurat marile migrații dinspre Africa, până la experții recenți care se străduiesc să caute soluții pentru o altă nouă „mutare“ a speciei, adaptând viața pe alte planete. Cele peste 360 de pagini (plus surse și index) ale cărții nu cer o lectură strict specializată și nu sunt deloc aride, dimpotrivă, sunt scrise pentru uzul oricărui ins cultivat – fluent, accesibil, ca o poveste mozaicată despre curajul extraordinar al umanității, în lupta eternă cu necunoscutul și nesiguranța. Discursul e dens, ramificat, plin de informații, de paralele și de analogii utile, cu note care trimit inedit (adesea pline de ironie și umor) la filme, la literatură, la etimologii, la mitologie și la detalii istorice puțin cunoscute. De la migrația dinspre Valea Marelui Rift African până la sateliții spre Marte, Venus, Lună și alți aștri ieșiți în cale, avem panorama aproape completă a colonizării planetei noastre și, în anii din urmă, pe cea a explorării spațiului din și de dincolo de Calea Lactee. Cu date și nume precise, aflăm despre marile traversări ale mărilor, oceanelor și continentelor (vikingi, polinezieni, chinezi, spanioli, portughezi, olandezi, englezi, francezi, americani, germani, ruși, norvegieni), despre navigatori, savanți naturaliști, conchistadori și amirali îndrăzneți, despre marile descoperiri geografice și primele circumnavigații, despre imperiile comerciale care au monopolizat continente și cele dintâi încercări de a forța rutele înghețate de la poli, despre febra aurului și războaiele pentru controlul tranzitului de mărfuri, despre primele zboruri cu avionul și despre cursa pentru cucerirea spațiului cosmic. Multe dintre povești sunt prea puțin cunoscute publicului larg (Alexandru Retinschi a mai făcut la noi asemenea demersuri intelectuale înainte de 1989, desigur, fără anvergura informațională și libertățile interpretative ale lui Andrew Rader), nu lipsesc surprizele, sublimul, tragediile și întâmplările fondatoare, cum nu lipsesc ipotezele, întrebările (deocamdată) fără răspuns și speranțele într-un viitor tehnologic care să permită călătoriile oriunde în cer, nu numai pe apă și pe pământ. Ascendentul extraordinar al populării pe orizontală în decursul a numai câteva mii de ani promite și unul pe verticală, într-un viitor nu foarte îndepărtat. Garanții sunt destule, există companii spațiale private care concurează mai vechea NASA, multe țări investesc masiv în tehnologie de gen, în paralel cu SUA, s-au experimentat zboruri de agrement în afara orbitei terestre, s-au conturat tehnologii adecvate și deja există sateliți care încă nu și-au încheiat cursele spre planete îndepărtate (relevantă e, în acest sens, ultima parte, Devenind Star Trek, o secțiune cu informații și precizări foarte puțin cunoscute publicului larg).

există un larg subtext cultural în cartea lui Andrew Rader, ea e, de fapt, un eseu de istorie culturală, privită din unghiul marilor parcursuri teritoriale ale omenirii. Iată doar un singur fragment din analizele sale despre începuturile modernității declanșate de primul înconjur al Pământului: „Moștenirea cea mai importantă a expediției lui Magellan a fost crearea ultimei verigi din lanțul ce avea să unească întreaga umanitate. În următoarele decenii, flotele spaniole aveau să traverseze Pacificul și să colonizeze Filipinele. Avanpostul de la Manila a atras nu doar europeni, ci și chinezi, japonezi, indieni și vietnamezi. În următorii 250 de ani galioanele aveau să navigheze între Manila și Acapulco și să schimbe argintul american pe porțelanuri, mobilier lăcuit și mătăsuri chinezești. Produsele chinezești erau transportate pe uscat spre Ciudad de México și apoi spre Europa. Nu doar mărfurile, ci și oamenii au călătorit pe aceste rute. Un războinic samurai a devenit în anul 1613 primul japonez care a vizitat Mexicul și a călătorit apoi pe Atlantic până la Roma. Imigranții chinezi au sosit în Lumea Nouă și s-au amestecat cu europenii și cu amerindienii. Începeau schimburile globale care definesc lumea de astăzi. Era începutul modernității.“

Dincolo de valoarea intelectuală (o sinteză asupra impactului marilor călătorii și a marilor migrații), amplul eseu al lui Andrew Rader e un îndemn la visare. Ne amintim cine am fost, de unde am plecat și unde am ajuns și avem toate motivele să credem că în următorii zeci de ani vom fi mult mai departe, dincolo de tot ce cunoaștem azi. Ceea ce e tipic lui homo viator, specia despre care e vorba în carte, până la urmă.