S-a născut la 6 noiembrie 1922 la Varşovia. A absolvit École des Sciences Politiques la Paris. În timpul războiului, a trăit în U.R.S.S. În 1942, s-a înrolat în Armata poloneză de pe teritoriul sovietic, de unde a plecat pentru a participa la luptele din Italia. A debutat în anul 1943, în presa militară, ca poet. În 1944, publică volumul Cortul din Canada. Funcţionează ca redactor la „Nowa Kultura“ şi „Poezja“ – perioadă în care l-am cunoscut și în care am început colaborarea cu el în propagarea culturii românești în Polonia. A tradus în limba polonă din lirica lui Gellu Naum, transpunerile respective fiind inserate în Antologia poeziei românești, tipărită de Editura PIW în 1989.
Dintre volumele publicate remarc: Luminile noului cartier (1952), Noaptea Anului Nou (1953), Amiază (1956), Versuri alese (1957), Noapte dăruită (1960), Oboseli frumoase (1961), Selecţii (1964), Comenzi (1968).
A dispărut istoria
A dispărut istoria
Nu mai sunt noutăţi
Ci doar somn – somn şi convorbiri
tomnatice
Îngerul cu zâmbetul oficial de
stewardesă
pune fragmentul „Gloria” de Vivaldi
Așa zbor fără să spun o vorbă
Vizita
După ani ne-am regăsit într-o poartă
întunecoasă
Şi-am mers împreună prin ploaie,
cerul Apuliei
s-a umplut dintr-odată cu coroanele
castanilor despuiaţi
Colegi de război de la şcoala de subofiţeri
Un bărbat cărunt de patruzeci de ani
fără semne particulare
cu ochi căprui
Mă vizitează la doi ani şi amintiri vechi
prin minte depănăm
Din doi în doi ani mă uit la urmele vârstei
de pe chipul lui
Subofiţerul ajunge totdeauna la ţintă –
ţi-aminteşti?
Gluma i se îngroaşă odată cu ridurile
Şi nu mai citeşte cărţi
Mâinile grele îi atârnă ca nişte câini
hăituiţi
Nu şi-a terminat studiile familia să-şi
întreţină a trebuit
A trebuit – zice – nu-i aşa?
Familia-i totul – nu?
Îşi aminteşte de cârligele furate în Iran
de onomastica
petrecută în Egipt de spitalul Ancon
de cursul auto din Siria
Şi de bătălii! Bătălii!
Parcă am fi în vacanţă – nu?
Gândurile parcă ne-ar doborî – nu?
N-a uitat de nimic din denumirile italiene
triluri de privighetori în respiraţia amestecată cu tutun negru
Mareggio
Ce însorită e lumea aducerilor aminte
La doi ani de-acolo vine şi din doi în doi ani
îi strâng mâna de adio
La despărțire simt o răceală care în tălpi
se lasă
Sunt copleșit de timpul năpraznic și de tristețea care-mi surâde
Câmpia, stejarul
Câmpia, stejarul şi soarele acela
Fiecare rază, fiecare ascunziş
toate sunt comparabile
Totul de parcă şi cum
Prea multe şi-aminteşte – spune una
din Parce
Şi dă parcă un semn
Unei orchestre în aşteptare.
Ce ştie politologul?
Ce-ar putea şti politologul?
Politologul cunoaşte doar orientările
de bază
Ştie raporturile de forţă actuale
Istoria doctrinelor
Ce nu ştie politologul?
Politologul nu ştie ce-i disperarea
Nu ştie jocul care constă
În refuzul de-a intra în joc
Politologului nu-i vine în cap ideea
Că transformările irevocabile
Apar aşa deodată
Ca şi cum s-ar sparge brusc un sloi
Ele făcând parte din bogăţiile naturale
Conştiinţă a venerabilelor legi fiind acestea
Întruchipând capacitatea de a te mira
Şi simţul umorului
1984
Steaua lui Max Jakob
Max Jakob lăstunul din Quimper
Care a venit în zbor la Paris
Cubistul şi amantul
Ce te făcea să râzi cu lacrimi
Funcţionar la o bancă poet
Ce unii spun că-i mare
Cu tot aerul lui comun
Acel înfocat introvertit
Cine ar fi crezut că zilnic
Ajuta un preot la slujbă
El ar fi trecut războiul dar
L-a trădat Steaua Galbenă
Şi acel umor pervers
Bancul acid evreiesc
Acel ultim calambur compus
Pe drumul spre nicăieri
1987
Te privesc
Te privesc – spune apa celui care se uită
Noutăţile sunt eu – spune ziaristul de la ştiri
Eu sunt Universul – spune picătura de ploaie
Mi-a fugit copacul – spune frunza în cădere
Vântul fluieră când aude asemenea vorbe
Tulbură apa şi smulge ziarul
Lasă stejarul fără frunze
Ploaia o alungă
Să nu i se pară cuiva că îşi cunoaşte clipa
1980
Apelul
Întruna te părăseşte careva
De parcă nu s-ar fi terminat
Războiul pe care l-ai trăit
Întruna cineva din ochi îţi dispare
Şi n-ai de ce să te spilcuieşti
Să te admiri şi să faci pe deşteptul
Ultima-ţi moaşă
Este un înger cu chip de pedestraş
Soră sanitară cu mască
Permite-i să vorbească
Perminte-i să vorbească
Copacului care s-a dezvoltat în tine
Să-şi asculte în linişte lamentaţia
frunzelor sale Permite-le păsărilor
să vorbească în coroana copacului
1983
Prezentare și traducere de Nicolae Mareș