(Dinu Pillat, Tinerețe ciudată, 1943) Dinu Pillat, scriitor rafinat, ne oferă în romanul Tinerețe ciudată, publicat în1943, o imagine neidealizată a tinereții. În paginile acestui roman, nu vom găsi nimic din romantismul convențional practicat automat de alți prozatori când aduc tineri în prim-plan. Într-o vară din perioada de după Primul Război Mondial, Manina Rășcanu, o …

(Romulus Dianu, Nopți la Ada-Kaleh, 1932) Avem și noi Atlantida noastră: Insula Ada-Kaleh. Locuită încă din Antichitate, insula de pe Dunăre, de mai puțin de un kilometru pătrat, constituia cândva o mică lume. În 1970 a fost ștearsă de pe hartă de Nicolae Ceaușescu, care, cum bine zicea Mircea Dinescu, neputând să intre în istoria …

(Mihail Sadoveanu, Măria sa puiul pădurii, 1931) atât de bine cunoscutul Mihail Sadoveanu este și autorul unor cărți aproape necunoscute de publicul din vremea noastră. Printre ele se numără scurtul roman Măria sa puiul pădurii, o veche legendă germanică rescrisă în stil sadovenian.Ducele Valentin de Brabant și soția sa, Batilda, au o fiică frumoasă și …

(Emanoil Bucuța,Maica Domnului de la mare, 1930) Emanoil Bucuța este autorul romanului Maica Domnului de la mare (1930), care, printr-o combinație de inventivitate epică și melodramă, i-ar putea interesa pe iubitorii de seriale tv sud-americane de azi. Pasiunile amoroase care animă personajele din acest roman sunt explozive și periculoase. Se pot termina tragic. Începutul romanului …

(Sidonia Drăgușanu, Jurnalul Aurorei Serafim, 1956) Sidonia Drăgușanu (1908-1971), scriitoare talentată, înnăscută, nu și-a însușit nimic din limba de lemn a epocii staliniste. O carte a ei din 1956, Jurnalul Aurorei Serafim, se citește și azi cu plăcere, nefiind atinsă de trecerea timpului. Autoarea are un firesc al exprimării și o anumită spontaneitate, datorită cărora …

(Gala Galaction, La răspântie de veacuri, 1935) Discipol al lui Constantin Dobrogeanu-Gherea și adept, toată viața, al ideologiilor de stânga, Gala Galaction (1879-1961) nu a practicat totuși, ca prozator, „arta cu tendință“. Instinctul de scriitor l-a ferit de punerea în aplicare a acestei formule falimentare, prin care se încearcă transformarea literaturii în propagandă. Așa se …

(CEZAR PETRESCU, Duminica orbului, 1934) Se spune că există un singur mod prin care îl poți face pe Dumnezeu să râdă: spunându-i că ai un plan de viață. Între voința unui om și cursul pe care îl ia viața lui nu există aproape nimic comun. Pe această idee este construit romanul lui Cezar Petrescu, Duminica …

(I. C. Vissarion, Nevestele lui moș Dorogan, 1916) IC.Vissarion (1879-1951), scriitor autodidact, foarte legat de lumea satului (a fost unul dintre conducătorii revoltelor țărănești din 1907), a publicat în 1916 un roman, Nevestele lui moș Dorogan, complet diferit de întreaga literatură dedicată la noi mediului rural. În acest roman, un cioban apare ca un don …

(Damian Stănoiu, Necazurile părintelui Ghedeon, 1928) Despre mediul monahal, Damian Stănoiu a scris nu numai pagini de o neobișnuită violență satirică, cum sunt cele din romanul Alegere de stareță, ci și o satiră duioasă, Necazurile părintelui Ghedeon, apărută în 1928. Este vorba tot de un roman ironic, dar de unul scris cu bunăvoință, ca și …

(Vasile Savel, Miron Grindea,1921) Critici și istorici literari importanți, E. Lovinescu, G. Călinescu, Al. Piru, Z. Ornea, au așezat asupra cărților lui Vasile Savel, lespedea unui verdict definitiv: fără valoare. Ca urmare, nu le-a mai citit nimeni. Autorul, care a trăit numai 37 de ani (1885-1932), a fost aproape complet uitat. Recitit azi, fără luarea …

(N. D. Cocea, Nea Nae, 1935) N.D. Cocea, pamfletar cu un limbaj deocheat din perioada interbelică, funcționând ca agent de influență bolșevic (a și făcut închisoare pentru asta), a denigrat tot ce era mai respectat în România. Totuși, uneori, atacurile lui la adresa protipendadei aveau o anumită îndreptățire, ceea ce l-a făcut popular în rândurile …

(Panait Istrati, Moș Anghel, 1925) În proza lui Panait Istrati – un rătăcitor din țară în țară, împins mereu spre alte zări de un fel de plăcere a pierzaniei – domină sentimentul că viețile oamenilor sunt decise de soartă. Nimic nu depinde de voință, de un plan de acțiune, nici măcar de o logică a …