Am citit: Despre jocul întâmplării – un studiu de caz

(CEZAR PETRESCU, Duminica orbului, 1934)

Se spune că există un singur mod prin care îl poți face pe Dumnezeu să râdă: spunându-i că ai un plan de viață. Între voința unui om și cursul pe care îl ia viața lui nu există aproape nimic comun. Pe această idee este construit romanul lui Cezar Petrescu, Duminica orbului, publicat în 1934, instanța care zădărnicește intențiile oamenilor fiind însă nu Dumnezeu, ci hazardul. Din acest punct de vedere, romanul lui Cezar Petrescu este unic. Inteligent construit, ca un studiu de caz, bine scris, cu naturalețe, îl captivează și îl turbură pe cititor, făcându-l să-și reprezinte nimicnicia existenței omenești.

Sergiu Miclăuș sosește în Gara de Nord la ora unu după miezul nopții, cu un accelerat care are o întârziere de două ore. Vine dintr-un oraș din Ardeal, unde funcționează de doi ani ca judecător stagiar, chemat de o telegramă la înmormântarea mamei sale vitrege. În graba de a coborî din tren, este călcat pe picior de o tânără mărunțică de statură, frumușică și care vorbește peltic, ceea ce-i mărește farmecul. Ea se numește Gina Alimănescu, este profesoară suplinitoare de limba franceză la Oradea și vine la București pentru a participa la nunta prietenei ei, Odeta Cristodoreanu.

Coincidența face ca ambii tineri să fi părăsit capitala cu doi ani în urmă, Sergiu Miclăuș pentru a abandona viața de desfrâu, chefuri și jocuri de noroc care-l ducea la pierzanie, Gina Alimănescu, pentru a se regăsi, dând uitării o dragoste nefericită. Din cauza lipsei mijloacelor de transport la acea oră înaintată a nopții, sunt nevoiți să ia împreună un taxi și merg mai întâi la Catriona, fostă primă-balerină, mătușa Ginei. Aceasta a adoptat-o și a crescut-o de la vârsta de cinci ani. Ele au locuit împreună până când fata a simțit nevoia să se exileze pentru a se reface sufletește.

Mătușa Catriona are o servitoare bătrână și cam surdă, Reveica, venită din Moldova cu gândul să-și găsească bărbatul care a părăsit-o cu treizeci de ani în urmă. Când Gina vrea să sune la ușă, Sergiu o oprește ca să mai stea puțin de vorbă. Se simt atrași unul de celălalt. Mărturisindu-și precipitat și stângaci sentimentele de care sunt animați, stabilesc o întâlnire pentru a doua zi la cinci și jumătate în casa mătușii Catriona, urmând ca apoi să meargă amândoi la nuntă, unde Gina este domnișoară de onoare (în această calitate având dreptul să vină cu un însoțitor). Ora o fixează Sergiu, considerând că până atunci se vor termina formalitățile cu înmormântarea de care nu-i pomenește nimic Ginei pentru a nu-i strica buna dispoziție.

În drum spre casa părintească, Sergiu își trece în revistă viața destul de agitată. Când împlinea doi ani, tatăl său Anton Miclăuș, după trei ani de căsnicie, fost locotenent activ și apoi retras din armată pentru a-și toca averea moștenită de la părinți, moare de inimă, iar după alți trei ani, mama sa, Magda Miclăuș, încearcă să-și refacă viața, devenind doamna avocat Leon Dobrotescu. Când Sergiu împlinește șapte ani și începe școala, servitorul Matei, moștenit de la Anton Miclăuș, îl anunță că mama sa este pe moarte.În scurtă vreme, încetează și ea din viață. Vine acum rândul avocatului Leon Dobrotescu să-și refacă viața, și el se recăsătorește, astfel încât, pe lângă tatăl vitreg, Sergiu are acum și o mamă vitregă, Sanda Dobrotescu, la care se adaugă frații vitregi care vin ulterior, Teofana, Dudu, Săndel.

După terminarea Facultății de Drept, tatăl său, care-l iubește în amintirea mamei sale, vrea să-l facă secretar personal, dar Sergiu preferă să se înscrie în barou, deși va profesa avocatura doar sporadic, ducând o viață dezordonată, asemănătoare cu a tatălui său. Părinții vitregi, care țin la el și vor să-l salveze, obțin numirea lui ca magistrat stagiar într-un oraș din Ardeal, iar mutarea are un efect binefăcător.

Bătrânul servitor Matei îl întâmpină cu bucurie și îl roagă să-l ajute să-și găsească nevasta, pe nume Reveica, pe care a părăsit-o imediat după căsătorie, plecând prin țară cu o țigancă care, la rândul ei, l-a părăsit. Astfel încât, atunci când a venit la București și l-a regăsit pe tatăl lui Sergiu pe care-l cunoștea din armată, unde îi fusese ordonanță, a intrat în serviciul său. Îi cere sprijinul lui Sergiu pentru că a fost în satul lui, unde după atâția ani aproape nu-l mai cunoștea nimeni, și a aflat că Reveica plecase și ea în lume ca să-l caute pe el. Sergiu auzise de la Gina de bătrâna Reveica, numele îi sună cunoscut, dar nu-și aduce aminte de unde anume îl știe. Îi promite totuși că-l va ajuta. Matei îi mai spune că pentru a-și găsi soția îl miluiește de ani de zile pe un orb, ca să se roage pentru el, și că astăzi fiind Duminica Orbului îi va da douăzeci de lei. Sergiu îi dă o sută de lei pentru orb, să se roage și pentru el, gândindu-se la o eventuală căsătorie cu Gina.

După ce încearcă să-l consoleze pe tatăl vitreg, care e foarte tulburat, se culcă având-o în minte pe Gina. Și ea îl visează toată noaptea. Dimineața, înainte de a ieși din casă, îi spune mătușii Catriona că o va căuta un tânăr pe care l-a cunoscut la coborârea din tren. Când va veni, înainte de orele cinci și jumătate, să-l rețină, deoarece urmează să meargă împreună la nuntă.

Înmormântarea se prelungește, pentru că defuncta a avut o vastă activitate socială și se țin multe discursuri. Leon Dobrotescu îi propune lui Sergiu să demisioneze din magistratură și să lucreze ca asociat cu el, iar o perioadă chiar să-l înlocuiască, fiindcă vrea să întreprindă o călătorie în străinătate. De asemenea, îi înmânează suma de 94 400 de lei ce-i revine din vinderea imobilului care a fost proprietatea mamei sale. Sergiu îi cere un timp de gândire – își propusese să o consulte pe Gina –, ceea ce îl supără pe Leon Dobrotescu astfel încât se despart în termeni reci. Leon pleacă brusc din casă, iar Sergiu îl urmărește pentru ca nu cumva să se sinucidă. Leon merge, însă, la cimitir, la mormântul Magdei, mama lui Sergiu.

Între timp, Gina ajunge la ora stabilită acasă, îl așteaptă și, văzând că nu mai vine, îi lasă mătușii sale un bilet pentru Sergiu. Îl scrie pe o invitație la nuntă pentru ca el să știe unde să o găsească.

Sergiu, după ce îl urmărește pe tatăl său vitreg până la cimitir, merge la mormântul mamei sale unde se roagă. Apoi, fără să se mai schimbe, se duce în grabă să o caute pe Gina. Mătușa Catriona, necăjită că nepoata l-a așteptat în zadar și considerându-l un om dezordonat, îi este în mod spontan ostilă. Ca urmare, îi spune că fata nu i-a lăsat niciun mesaj și că nu știe unde o poate găsi. Sergiu, supărat, îi scrie un bilet pe un anunț cu înmormân­tarea mamei sale vitrege, prin care își justifică întârzierea. După aceea, își caută un vechi prieten, Valeriu Dragomir, cu care intră într-un tripou, joacă cărți ca pe vremuri și pierde aproape toți banii.

Gina nu-și găsește locul la nuntă văzând că Sergiu nu mai vine. Este tristă și pentru că la petrecere se află și fostul ei iubit cu o nouă cucerire; în plus trebuie să-i țină de urât unui unchi al miresei, Ioachim Grult, un excentric care de curând a ieșit dintr-o casă de sănătate unde l-a internat familia ca să nu o facă de râs.

Orbul, care ani de zile cerșește în colț cu grădina Tâncăbeascăi, intenționează să lase prin testament banii câștigați unei instituții de binefacere. Dar, urmărit de doi răufăcători, în noaptea Duminicii Orbului este ucis și jefuit.

Hazardul zădărnicește astfel tot ceea ce au plănuit oamenii. Sergiu nu se mai întâlnește cu Gina și nici Matei cu Reveica, iar orbul nu mai poate să înzestreze o instituție de binefacere cu ceea ce a agonisit de-a lungul timpului.