Timp retrăit

Am citit: Dramatismul vieții de fiecare zi

(Ticu Archip, Soarele negru , vol. I, Oameni, 1946, vol. II, Zeul, 1949) Ticu Archip (1891-1965), absolventă de Matematică, frecventatoare pasionată a cenaclului lui E. Lovinescu, place și azi, ca romancieră și nuvelistă, celor care o citesc. Numai că puțini o citesc. Dovadă clară de inteligență artistică, prozatoarea caută dramatismul în viața de fiecare zi, …

Am citit: Monografia unei obsesii

(Cezar Petrescu, Simfonia fantastică, 1929) În perioada interbelică, aproape fiecare prozator important – Camil Petrescu, Livu Rebreanu, Gib Mihăescu și alții – a examinat în scrierile lui obsesia, analizând mecanismul psihologic care o generează, ca și consecințele pe care le poate avea în viața cuiva. Un roman remarcabil pe această temă, Simfonia fantastică, 1929, a …

Am citit: De la lume adunate…  

(Panait Istrati, Țața Minca, 1936) Romanul lui Panait Istrati, Țața Minca, este făcut dintr-o materie epică reciclată. Autorul, un colecționar de istorii adevărate, aflate de el în cursul unor nesfârșite peregrinări de hoinar, le repovestește cu o minimă prelucrare. Recunoaștem, în acest roman, întâmplări care pot avea drept motto cuvintele lui Anton Pann: „de la …

Am citit: Din culisele vieții mânăstirești

(Vasile Demetrius, Monahul Damian, 1929) Vasile Demetrius a scris și un roman, Monahul Damian, publicat în 1929, despre fața nevăzută a vieții monahale. În stilul său caracteristic, autorul adoptă o atitudine comprehensivă față de personaje și nu se lansează într-un show satiric, asemenea, de pildă, lui Damian Stănoiu. Romanul începe nespectaculos. Tânărul monah Damian se …

Am citit: Jocul de-a viața

Romanele din ciclul La Medeleni eclip sează în memoria multora celelalte scrieri ale lui Ionel Teodoreanu. În această situație se află, printre altele, romanul Turnul Milenei, apărut în 1928, care are o factură aparte, ludică și melodramatică, și merită recitit azi fie și numai pentru tragica lui năstrușnicie. Pictorii Petru Diacu și Ion Ion, însoțiți …

Am citit: Despre oropsiții vieții

(Vasile Demetrius, Tinerețea Casandrei, 1914) Romanul Tinerețea Casandrei, publicat în 1914 de Vasile Demetrius, este scris cu compasiune față de dezmoșteniții soartei. Este o compasiune sinceră, fără nimic stângist, asemănătoare prin autenticitate cu aceea a lui Eminescu din poezia postumă Viața („Colo, lângă lampă, într-un mic ietac,/ Vezi o fată care pune ață-n ac;/ Fața …

Am citit: Senzaționalul vieții de fiecare zi

(Ury Benador, Subiect banal, 1935) Romanul Subiect banal (ce titlu ingenios!), publicat de Ury Benador în 1935, se detașează dintre scrierile acestui autor prin construcția sa decisă, bine articulată. Altele, Ghetto veac XX, Gablonz, magazin universal, sunt mai laxe, conținând un exces de digresiuni datorită cărora tind să semene cu niște monografii ale unor medii …

Am citit: Vieți intersectate

(Sergiu Dan, Surorile Veniamin, 1935)   Un roman al lui Sergiu Dan și mai puțin cunoscut decât Arsenic este Surorile Veniamin, 1935. Se remarcă și în acest roman capacitatea autorului de a crea relații surprinzătoare între personaje, de a face ca viețile lor să se întretaie ingenios pentru a le scoate din banalitatea existenței cotidiene. …

Am citit: Totul e bine, când se termină cu bine

(Virgiliu Monda, Testamentul domnișoarei Brebu, 1933) Testamentul domnișoarei Brebu, apărut în 1933, este unul dintre numeroasele romane scrise de un profesionist al genului, Virgiliu Monda (1898-1991). În lunga sa viață, acest autor a folosit pentru cărțile sale o formulă de fabricație simplă și productivă, care, fără să facă din el un mare scriitor, i-a asigurat …

Am citit: Dragoste și moarte

(Nicu Porsenna, Strigoii, 1911) Despre Nicu Porsenna (1892–1971) nu s-a vorbit deloc până în 1989, întrucât fusese deținut politic în perioada stalinistă și, în plus, avea predilecție, ca scriitor, pentru științe oculte, interzise de regimul comunist. Dacă tatăl său n-ar fi avut inspirația să-i dea la naștere și prenumele Porsenna (numele unui rege al etruscilor), …

Am citit: Tragic și grotesc

(Ioan Adam, Sybaris,1902) Ioan Adam a trăit numai treizeci și șase de ani. Numeroasele romane pe care le-a publicat într-un timp scurt, ca și modul său candid-romantic de a povesti l-au adus în raza atenției iubitorilor de literatură. La moartea sa prematură, în 1911, Nicolae Iorga scria: „literatura română pierde una din cele mai originale …