(Ioan Adam, Sybaris,1902)
Ioan Adam a trăit numai treizeci și șase de ani. Numeroasele romane pe care le-a publicat într-un timp scurt, ca și modul său candid-romantic de a povesti l-au adus în raza atenției iubitorilor de literatură. La moartea sa prematură, în 1911, Nicolae Iorga scria: „literatura română pierde una din cele mai originale naturi de artist“.
Un roman ilustrativ pentru talentul lui Ioan Adam este Sybaris,1902, care o are drept protagonistă pe o tânără, Simina. Fata a fost crescută de unchiul ei, Irimia Bogdan Mușat, medic, profesor universitar și președinte al Camerei, sub îngrijirea unei doici, o țigancă acum bătrână, Gana.
Urmând exemplul unchiului (coborâtor din vestiții Mușatini care au domnit câteva sute de ani în Moldova), Simina urmează medicina unde este studentă în ultimul an. Deși frumoasă și inteligentă, n-a cunoscut dragostea. Este dușmănită de soția unchiului său, Aspazia, fiica fostului arendaș al lui Irimia, grecul Guvidi. După ce tatăl ei l-a escrocat pe Irimia, însușindu-și averea lui, ea, la rândul ei, îl înșeală cu cine îi iese în cale, răzbunându-se pe faptul că, deși ajunsă prințesă, nu are origine nobilă.
Seriozitatea Siminei îi ține la distanță pe tinerii care o plac, dar până la urmă Pralea, un student întârziat, arătos și lipsit de moralitate, reușește să îi atragă atenția și să o facă să-l iubească, ea considerându-l un Făt-Frumos inocent. Mătușa sa, aflând de dragostea fetei, îl seduce pe tânăr, făcându-l amantul ei. Irimia, în naivitatea lui, vede în Pralea un tânăr de viitor care ar putea să contribuie la realizarea idealului său, regenerarea neamul românesc prin împroprietărirea și emanciparea țărănimii.
Simina este convinsă, încă, de iubirea lui Pralea fără să poată crede că el a devenit amantul Aspaziei. Fata află de la doică povestea mamei ei, Casandra. Aceasta, până la vârsta de patruzeci de ani, a trăit la o mânăstire; atunci s-a reîntâlnit cu un bărbat iubit în tinerețe, acum un arhiereu, și, într-o noapte de dragoste, a conceput-o pe ea. Casandra, însă, a murit la naștere, lăsând-o pe copilă orfană.
De la unchiul ei, Irimia, află adevărul despre căsătoria lui; a făcut-o pentru a putea păstra bunurile strămoșilor săi, ajunse în mâinile grecului. El îi mai mărturisește Siminei că a avut un fiu crescut la Paris care a murit într-un duel, iar de pe urma lui a rămas o fetiță, Suzana, concepută cu fiica unui cizmar. Această nepoată a crescut la călugărițe, iar acum, când a împlinit optsprezece ani, vrea să o aducă la București, ca să învețe limba română și istoria neamului ei. Ajunsă în țară, Suzana, o fată foarte atrăgătoare, începe să învețe limba română cu Pralea, amantul Aspaziei și încă iubit de Simina.
În scurt timp, Pralea reușește să-i sucească capul inocentei Suzana, jurându-i că o iubește; apoi îi cere încuviințarea bătrânului Irimia să se căsătorească în cel mai scurt timp cu ea. Tocmai în acea perioadă, bătrânul propune în parlament o lege vizând împroprietărirea țăranilor; legea, însă, este respinsă aproape în unanimitate. În aceste condiții, Irimia acceptă ideea ca Suzana să devină soția lui Pralea, spre consternarea Aspaziei care, deși relativ în vârstă, rămăsese gravidă cu amantul ei, dar și spre necazul Siminei, care a mai aflat între timp că iubitul nu îi era fidel și avea o aventură cu mătușa sa. Cu toată împotrivirea Aspaziei, nunta are loc, iar tinerii căsătoriți pleacă în voiaj de nuntă.
Simina, supărată de trădarea iubitului ei, rămâne acasă în timp ce unchiul, împreună cu nevasta lui, îi conduce pe tineri la tren. Când se înapoiază, Irimia îi povestește Siminei că, în timp ce trenul se punea în mișcare și tinerii căsătoriți erau la geam, Aspazia, disperată că se despărțea de iubitul ei, s-a agățat de tren, de parcă ar fi vrut să-l oprească, însă a căzut și a murit sub roțile lui. Tragicul și grotescul se combină într-un mod insolit în această scenă.
P.S. Stereotipa încadrare a lui Ioan Adam la sămănătoriști n-are nicio acoperire în Sybaris (și nici în alte romane ale lui). Sămănătorist este poate doar un personaj, Irimia, preocupat de îmbunătățirea vieții țăranilor.