Romanele din ciclul La Medeleni eclip sează în memoria multora celelalte scrieri ale lui Ionel Teodoreanu. În această situație se află, printre altele, romanul Turnul Milenei, apărut în 1928, care are o factură aparte, ludică și melodramatică, și merită recitit azi fie și numai pentru tragica lui năstrușnicie.
Pictorii Petru Diacu și Ion Ion, însoțiți de haimanaua Clonț, duc în Iași o viață de boemi, punând la cale chefuri originale și farse insolite. Locuiesc într-o casă dărăpănată, în spatele dealului Repedea, unde au înființat un atelier de confecționat zmeie, prăștii și mingi de cârpă, mărfuri pentru copii cărora le fac reclamă în presa locală – „Opinia“, „Evenimentul“ și „Mișulică“. După ce atrag atenția prin mai multe blestemății, cei trei anunță ziarele că pleacă în vilegiatură – într-o brașoveancă trasă de doi cai zdraveni – prin părțile Ceahlăului. Aici umblă din comună în comună și fac portretele primarilor sau șefilor de post, fiind plătiți în bani și în natură, cu mâncare și băutură. Așa ajung să-l cunoască pe plutonierul Ofoianu, pe care îl pictează îmbrăcat în haine de paradă, și primesc de la el cincisprezece lei și două gâște. Îl cunosc și pe călugărul Ghedeon, care îi angajează să-l zugrăvească pe Sf. Gheorghe la schitul Toancelor – sfânt care este hramul mânăstirii și al cărui portret s-a deteriorat în urma unui incendiu.
În apropierea acestui schit se află curțile Bourenilor și Turnul Milenei, botezat așa după fiica mezină a principelui sârb din Vidin, dată în căsătorie lui Pralea Bour Strâmbul, cel mai avut și cel mai pocit boier al Moldovei. După trei ani în care i-a dăruit doi feciori, în momentul în care boierul și-a adus altă țiitoare din Stambul, Kneghina, Milena a fugit cu un căpitan lituanian venit în oastea Moldovei. Cei doi, însă, au fost prinși, Milena a fost închisă în turn, iar pe iubit l-au spânzurat în fața unicei ferestre rămase nezidită. După ani de chin, femeia a orbit și a murit în turn.
Turnul a ajuns, ulterior, în proprietatea unui strănepot, Gheorghe Bour, căsătorit cu vara sa, Sultana Bour, cu treizeci de ani în urmă, adică în 1880. El și-a pierdut vederea și a înnebunit. Gheorghe și Sultana aveau trei copii: doi băieți – gemenii Petru, zis Coca Gica, alcoolic, și Pavel, zis Coca Bica, infirm (mergea cu greutate și nu putea vorbi) – și o fată, cu numele tot Milena, care la vârsta de șaisprezece ani era foarte frumoasă. Ea a fost crescută de Ruxandra și Smaranda Contaș; acestea la rândul lor aveau un frate, Matei Bour, care era foarte bogat, administra și averea lor și fusese ministru de Interne.
Mama Milenei, simțind că va muri, l-a lăsat pe soțul ei orb și nebun în grija fiicei. La înmormântarea mamei sale, Milena îl întâlnește pe Petru Diacu. Curând, acesta este rugat de mătușile Milenei să-i facă portretul, ocazie cu care tinerii se apropie și se îndrăgostesc. Milena, conform promisiunii făcute, are grijă de tatăl ei, iar acesta crede că ea este nevasta lui. În fiecare an, în ziua de 30 septembrie, o trimite pe presupusa lui soție în turn crezând că acolo va veni cel ce i-a luat vederea ca să i-o dea înapoi. Chiar în ajunul acestei zile, tinerii își mărturisesc dragostea și dorința de a se căsători. Tot atunci, mătușile Milenei primesc de la Matei Bour o scrisoare prin care acesta le îndeamnă să fie de acord cu căsătoria, pentru că Petru este un băiat merituos. Le și trimite, de altfel, inelele pentru logodnă.
Petru îl roagă pe prietenul său Ion, care intenționează să plece la Iași, să rămână încă o zi ca să asiste la logodna sa. În noaptea premergătoare logodnei, tatăl își trimite fiica în turn, ca în fiecare an, cu speranța că-și va recăpăta vederea, dar într-un acces de nebunie o ucide, strângând-o de gât. Dimineața, Petru împreună cu servitorii și țiganii ce locuiesc în împrejurimi, sparg ușa și o găsesc pe Milena moartă, ceea ce produce o revoltă. Oamenii prezenți acolo îl ucid pe nebun și îi dau foc, apoi incendiază atât turnul, cât și curțile. Peste ani, câțiva turiști, vizitând schitul Toancelor, întâlnesc acolo un călugăr cerșetor, care de fapt este fratele Milenei, Pavel, zis Coca Bica.
Jocul de-a viața se termină tragic.