(Ticu Archip, Soarele negru , vol. I, Oameni, 1946, vol. II, Zeul, 1949)
Ticu Archip (1891-1965), absolventă de Matematică, frecventatoare pasionată a cenaclului lui E. Lovinescu, place și azi, ca romancieră și nuvelistă, celor care o citesc. Numai că puțini o citesc. Dovadă clară de inteligență artistică, prozatoarea caută dramatismul în viața de fiecare zi, nu în construcții epice artificiale și lacrimogene. Nu confundă drama cu melodrama.
Cea mai semnificativă scriere a ei este trilogia Soarele negru, din care au apărut numai două romane: Oameni și Zeul. Iată subiectul romanului Oameni. Olga, absolventă a facultății de științe, se apropie de vârsta de treizeci de ani și trăiește retrasă într-un oraș petrolifer de provincie, pe malul Prahovei, împreună cu mama sa văduvă și cu cele două mătuși, Silvia și Zița. Nu are de gând nici să-și ia o catedră, nici să se mărite. A fost timp de patru ani amanta avocatului Mihai Drăgescu, căsătorit cu o fostă colegă de-a ei, Puica. Aceasta s-a sinucis, lăsând orfan un băiețel de patru ani, Miki.
La spitalul din oraș este numită în postul de medic secundar o tânără absolventă, Cora Tomescu, care a obținut postul prin intervenția coanei Profira Murgescu, o văduvă bogată foarte influentă, cu un ginere ministru. Circulă zvonul că Puica s-a sinucis din cauza Olgăi, în momentul în care a aflat că ea este amanta soțului său. Aceasta produce o răceală între amanți. Cora, chemată în casa lui Mihai să-l consulte pe Miki, lovit la un picior, îl cucerește prin frumusețea ei pe tânărul văduv și în scurt timp cei doi se căsătoresc.
Inginerul Ion Dragomir, director al unei importante societăți petrolifere, este căsătorit cu Lili și are șase copii. El a fost ajutat să învețe de către părinții Olgăi, iar acum este bogat și influent. Cu gândul la copilăria sa, se simte atras de Olga, o curtează, iar ea îi cedează într-o seară. Olga se îndepărtează însă repede de el, de teamă că Lili va repeta gestul Puicăi, otrăvindu-se din cauza ei, din gelozie.
Coana Profira, mare filantroapă, vrea să pună bazele unui sanatoriu, apoi decide să înființeze o școală, iar ca directoare o desemnează pe Cora, care tocmai a demisionat de la spital. Soțul ei intră și el în politică sub oblăduirea ginerelui coanei Profira, ministrul. Cei doi soți urmăresc să parvină și să facă avere.
Olga, părăsită de Mihai – acum soțul alteia – și curtată de Ion Dragomir, chinuită de gândul că din cauza ei s-a sinucis o femeie, hotărăște să părăsească orașul și să plece în străinătate pentru mai multă vreme.
În volumul II, Zeul, o vedem pe Olga plecând întâi în Italia unde vizitează mai multe orașe împreună cu un grup de excursioniști români. Apoi face o excursie cu un vapor italian în Grecia și Turcia. În timpul croazierei, îl cunoaște pe un tânăr savant român, istoric cu renume mondial, Dinu Haralamb, de care se simte atrasă și căruia într-o noapte îi cedează. După aceea nu vrea să-l mai vadă și pleacă la Paris unde cunoaște mai mulți români aflați acolo la studii.
Rămânând gravidă după noaptea de dragoste cu Dinu, Olga renunță la copil fără să-i spună nimic celui cu care l-a conceput. Când se întâlnesc din nou la Paris, cei doi își reînnoadă dragostea și se înapoiază împreună în țară, stabilindu-se la București. După doi ani de conviețuire, Dinu, într-un moment de enervare, o pălmuiește pe Olga, în prezența a două prietene, madam Calotescu și Frosa Paraschiv din orașul său natal. Ca urmare, ea pleacă supărată acasă.
Ulterior, prin inter mediul lui Ion Dragomir, ajuns între timp ministru, acceptă să se împace cu Dinu și rămâne din nou însărcinată cu el. Tocmai când Dinu îi spune că a venit vremea să se căsă torească, el are o criză puternică și este internat în spital pentru o intervenție chirurgicală. Olga pleacă în orașul natal unde vizitează mormântul Puicăi și o roagă o să o ierte, iar Dinu să se facă sănătos și să poată trăi împreună cu copilul lor care urma să se nască. La întoarcerea în București află însă că profesorul Dinu Haralamb, „zeul“, cum îi ziceau, din admirație, studenții, a murit.