(Romulus Dianu, Nopți la Ada-Kaleh, 1932)
Avem și noi Atlantida noastră: Insula Ada-Kaleh. Locuită încă din Antichitate, insula de pe Dunăre, de mai puțin de un kilometru pătrat, constituia cândva o mică lume. În 1970 a fost ștearsă de pe hartă de Nicolae Ceaușescu, care, cum bine zicea Mircea Dinescu, neputând să intre în istoria țării, a intrat în geografia ei. Cei șase sute de locuitori au fost obligați să părăsească insula, iar insula însăși a ajuns pe fundul unui lac de acumulare. Pentru români, Ada-Kaleh a rămas legendară, evocând o lume dispărută, nu numai mica ei lume, ci și lumea dinaintea comunismului.
Așa se explică de ce recitim cu emoție romanul lui Romulus Dianu, Nopți la Ada-Kaleh, apărut 1932. Nu l-a mai citit de multă vreme nimeni. Romancierul ne prilejuiește o călătorie în timp.
La Ada-Kaleh, după Primul Război Mondial, când insula trece sub administrație românească, e primar turcul Huzun Mustafa Sari, care îndeplinește această funcție încă de pe timpul stăpânirii austriece. Pe insulă se află un pichet de grăniceri, avându-l drept comandant pe sublocotenentul Pristavu Traian, mutat disciplinar de la Timișoara; de curând, a venit aici și un așa-numit agent al tutunului, Timoftei Dogaru, numit în această slujbă prin Decret Regal; el este un fel de administrator (tiranic) al insulei. Populația, compusă din 873 suflete (238 de gospodării), este formată în majoritate din cei care lucrează la fabrica de țigări, cu tutun adus de la Timișoara. Cei care nu muncesc în fabrică își câștigă existența transportându-i cu bărcile pe turiștii care vin până la Orșova cu vaporul sau cu trenul.
Primarul, după mai multe călătorii făcute la București cu scopul de a stabili relații cu noua administrație, își aduce de acolo, ca soție, o fată tânără de origine tătaro-maghiară. Ea a scăpat ca prin minune cu viață după ce a încercat să se sinucidă, aruncându-se de la etajul trei ca să nu fie siluită. Întâmplarea pare o dovadă că va fi o soție devotată. Iată însă că Yllen (așa o cheamă pe fată), mergând săptămânal la Orșova ca să cumpere alimente, îl cunoaște pe inginerul Mihu Cojocea (treizeci și trei de ani, necăsătorit, omul cel mai respectat din regiune) și îi devine amantă. Ulterior, ea se culcă fără reținere cu șeful grănicerilor, Pristavu Traian, cu o parte din cei doisprezece soldați de la pichet, apoi cu Dogaru. De fapt, îl iubește cu adevărat doar pe un tânăr contrabandist, Andrei Melinte, dar dragostea față de el rămâne platonică. Între timp, inginerul Mihu Cojocea – care lucrează la o întreprindere forestieră din Orșova – o cunoaște, prin intermediul mătușii lui, Lina Socoteanca, pe tânăra Cristina Ganea, în vârstă de douăzeci și doi de ani, cu care se căsătorește. Tot ajutat de mătușă, care îi împrumută 70.000 de lei, poate să-și întemeieze noua gospodărie. Cristina află de legătura soțului ei cu Yllen și, cu ocazia unei vizite făcute la Ada-Kaleh, o și cunoaște. Yllen, îndrăgostită de contrabandist, un om original care o iubește pătimaș, s-a îndepărtat de fapt de inginer și nu mai are întâlniri cu el.
Pe insulă, se organizează un bal la care participă toate notabilitățile locale, precum și invitați din Orșova și Turnu- Severin. Din cauză că Dogaru, care se poartă ca un despot, o jignește pe soția primarului, aceasta îl lovește cu o lampă în cap și balul se încheie înainte de vreme.
Inginerul Mihu, gelos pe contrabandistul Melinte, din cauza căruia l-a părăsit Yllen, îi pune pe grăniceri să-l prindă și să-l maltrateze. După acest episod nu-l mai vede nimeni pe Melinte în Ada-Kaleh. Cu toate că Mihu nu mai are relații cu Yllen, căsnicia lui nu merge deloc bine, Cristina reproșându-i obsesiv că a fost înșelată.
Chemat de mătușa lui din Turnu-Severin, Mihu pleacă la drum, nu înainte de a se certa vehement cu soția lui, suspectându-se reciproc de infidelitate. La Turnu-Severin îl întâlnește pe Melinte, acum hamal în gară, desfigurat și cu mintea rătăcită. Mihu are mustrări de conștiință gândindu-se că din cauza lui se nenorocise un om. În această stare sufletească, se ceartă și cu mătușa lui, care îi amintește că nu i-a restituit o datorie mai veche. Supărat, în loc să se întoarcă acasă, pleacă la București. La cafeneaua Corso o cunoaște pe Anne-Estelle Colibașu, soția unui medic plecat pentru câtva timp în străinătate, care îi devine amantă. După câteva zile de conviețuire, îndemnat de Anne-Estelle, Mihu se întoarce la Orșova unde o găsește pe Cristina moartă prin înecare. La înmormântare participă toți cunoscuții, primarul din Ada-Kaleh și Yllen, Pristavu Traian și Dogaru, agentul tutunului (decorat cu Bărbăție și credință în grad de ofițer, fiindcă-l eliminase pe ultimul contrabandist de pe insulă), colegi de-ai inginerului și alții. Mătușa Lina Socoteanca, venită la înmormântare rupe polițele, în valoare de 70.000 lei, pe care le avea de la Mihu.