(N. D. Cocea, Nea Nae, 1935)
N.D. Cocea, pamfletar cu un limbaj deocheat din perioada interbelică, funcționând ca agent de influență bolșevic (a și făcut închisoare pentru asta), a denigrat tot ce era mai respectat în România. Totuși, uneori, atacurile lui la adresa protipendadei aveau o anumită îndreptățire, ceea ce l-a făcut popular în rândurile oamenilor simpli, nemulțumiți de locul lor marginal în societate. Așa se explică și succesul în epocă al romanelor sale: Pentru un petic de negreață, Vinul de viață lungă, Fecior de slugă, Nea Nae. Romanul Nea Nae, deși scris cu vervă jurnalistică, este astăzi mult mai puțin cunoscut decât celelalte, aproape complet uitat.
Nea Nae locuiește într-un somptuos palat construit, după Primul Război Mondial, în parcul Ioanid din București, și duce o viață plină de chefuri și destrăbălări, ca toți cei îmbogățiți de război. Multimilionar, este proprietarul unei bănci și al unor terenuri petrolifere care îi aduc venituri mari; practic nu reușește să le cheltuiască, deși se poartă ca un nabab și împarte bacșișuri grase unor potentați politici pentru facilitarea a noi afaceri oneroase. Palatul are peste patruzeci de încăperi și conține obiecte de artă, mobilier, covoare scumpe. Patru autoturisme luxoase îi stau la dispoziție proprietarului pentru a pleca oricând, oriunde. Este înconjurat de o armată de servitori.
Ajuns la o vârstă când cumpătarea este primul imperativ al vieții, nea Nae, gras și fleșcăit, cu o înfățișare respingătoare, trăiește totuși ca un don Juan. Cu banii pe care îi are cumpără favorurile multor femei. Servitoarele tinere și frumoase, pe care le schimbă adeseori, îi cad victime; el le cere să-i facă „frecții“, iar ele își înfrâng dezgustul tentate de banii promiși de bătrânul lubric; culmea este că, în general, el nu se ține de cuvânt și, după ce le posedă, le dă mult mai puțini bani decât le promisese. Medicul Daniil, profesor universitar, angajat să-i vegheze sănătatea, îi recomandă să ducă o viață mai moderată, avertizându-l că nopțile pierdute cu chefuri, cu jocuri de noroc și cu femeile se vor solda cu un atac de apoplexie. Sfaturile, însă, nu au niciun ecou.
De mai bine de douăzeci de ani, Nae urmărește să aibă o anumită femeie, pe principesa Isolda Ghinca, zărită cu ani în urmă la Constanța în compania lui Alecu Davila; acum, când are bani, consideră că totul este posibil. Coana Măndica, o cucoană scăpătată care se ocupă cu codoșlâcul, îl asigură că-i va aduce prințesa la așternut, îndemnându-l să facă o donație leagănului de copii condus de prințesă, aflat în criză de fonduri. Convin ca Nae să doneze 100.000 de lei, coana Măndica să o aducă pe Isolda în casă pentru a mulțumi binefăcătorului și, cu această ocazie, el să-i facă bucata. Pentru a fi sigur de succes (ca să nu dea banii degeaba!), Nae îi cere doctorului Daniil să-i prepare un afrodisiac care să poată fi pus în mâncare sau băutură. Cu ajutorul prietenului lui, Foanfă, împodobește palatul în cinstea sosirii prințesei, iar, pentru seara zilei respective, angajează restaurantul Colonade de la șosea, invitând o mulțime de femei și bărbați ca să-și sărbătorească victoria așteptată atâția ani.
În sfârșit, prințesa vine și el îi pune afrodisiacul într-o tartină cu icre și în șampanie. Totuși, când rămâne singur cu ea, nea Nae nu obține nimic. Isolda Ghinca nu îi permite să se apropie de ea și pleacă neatinsă, cu banii pentru fundația ei, urmând ca seara să se întâlnească la Colonade. Nea Nae se gândește că, atunci când va fi văzut cu prințesa la restaurant, nimeni nu va crede că nu a avut-o și speră ca aceasta să se întâmple totuși după chef.
Femeia ajunge cu oarecare întârziere și rămâne distantă, iar medicul Daniil, care îi era prieten, îi spune că Nae îi ceruse un afrodisiac, dar el îi dăduse doar un lichid neutru. Femeia râde, spunându-i că acea licoare îi era destinată și că ea, bănuind intențiile necurate ale bătrânului, se prefăcuse numai că mănâncă și bea. La restaurant, în toiul chefului, Nae, supărat de refuzul în continuare categoric al prințesei, bea mai mult decât oricând și face un atac de apoplexie. Dus acasă în stare de inconștiență, Nae, asistat de medic, de prințesă și de Foanfă, își dă duhul. Printre servitori se răspândește vestea: „a crăpat boierul“.