„– Bună ziua, domnule Cazimir. – Bună ziua, domnule Zamfir.“ Acest dialog telefonic, repetat de mii de ori de-a lungul a șase decenii, și-a păstrat neschimbată formula introductivă: m-am adresat mereu fostului meu asistent de la Facultate cu „dumneavoastră“, iar el mi-a răspuns la fel. Deși între timp camaraderia noastră avansase cu pași mari, distanța …
A încerca să faci literatură din documente istorice autentice – iată o tentație tot mai persistentă în proza din ultimele două secole. Dacă istoria înseamnă discurs coerent și unanim acceptat, ca și cum ar reprezenta o certitudine științifică, brodarea fantezistă pe trunchiul ferm al faptelor istorice prezintă pentru autor un enorm avantaj: acela de a …
Înțelegem de obicei prin „mica istorie“ o istorie anecdotică și paralelă ce acompaniază istoria propriu-zisă; domeniul ei specific ar fi partea mai puțin vizibilă a întâmplărilor, unde erotica scandaloasă joacă rol principal. Dar o „mică istorie“ poate să însemne și cu totul altceva, mult mai grav. Când pronunțăm cuvântul istorie ne gândim obligatoriu la scurgerea …
Relația lui Caragiale cu lumea Ardealului pare ambiguă. Dacă ne oprim la câteva dintre cele mai celebre personaje care poartă însemne ardelenești, începând cu celebrul pedagog-absolut Marius Chicoș Rostogan, observăm că varianta limbii române din spațiul intra-carpatin i-a provocat mereu autorului o veselie de nestăpânit. Locul unde se petrece acțiunea din Poetul Vlahuță nu putea …
Că visele pot fi premonitorii – o știm încă din Antichitatea grecească, pentru a nu mai vorbi de epoca Bibliei: câte dileme dramatice, hotărâri capitale, destine umane în momente de cotitură nu s-au lămurit cu ajutorul unui vis oportun, venit în ajunul evenimentului! Fenomenul se întâmplă rar, dar lumea crede în el cu sfințenie. Cine …
Un secol și jumătate înseamnă enorm raportat la durata obișnuită a vieții omenești. Numai că între durata obiectivă și cea pe care am putea-o numi „psihologică” nu-i aproape niciodată concordanță perfectă. Cei 150 de ani de la nașterea lui Garabet Ibrăileanu ar trebui să-l cufunde pe criticul de la „Viața Românească” într-un trecut aproape legendar. …
Scrisorile fondatoare proprii unei limbi sau unei culturi rămân fructul hazardului. Dacă – într-o anumită țară – cel mai vechi document redactat în limba locului s-a întâmplat să fie o scrisoare particulară, un raport oficial sau o pagină din jurnalul unui personaj, asta doar întâmplarea decide. Scrisoarea boierului Neacșu din Câmpulung din 1521 materializează hazardul …
S-a stins Gheorghiță, prietenul meu de la Agapia, „poetul Agapiei“, cum devenise cunoscut între timp. Pentru elevi și săteni, era profesorul Simon Gheorghe; pentru redacțiile revistelor literare moldovene, era poetul Gheorghe Simon; pentru membrii Societății Internaționale „François Mauriac“, era Monsieur Simon, reprezentant al României. Dar pentru mine a rămas Gheorghiță, ca în urmă cu mai …
În principiu, puține cărți din domeniul umanist se dezactualizează la fel de repede ca o istorie literară. Nu doar din cauză că oricând pot apărea scrieri inedite ale autorilor, dar și pentru că nimic nu-i mai schimbător decât gustul public. Cu sau fără voia ei, o istorie a literaturii va reflecta operele literare cunoscute până …
Substantivul comun autocritică existase dintotdeauna în limba română cultivată, dar utilizarea lui rămăsese redusă și specializată, eventual, la stilul juridic: vorbitorul obișnuit de română putea să nu-l folosească nici măcar o singură dată în viață. Iată însă că, odată cu instalarea comunismului la noi, autocritică și-a sporit exponențial uzul, iar încărcătura politică atașată acestui termen …
Am fi tentați să credem că, în urmă cu un secol, cu războiul mondial abia sfârșit, România o ducea mult mai rău decât acum și că abia își trăgea sufletul. Așa să fi fost oare? Să aruncăm o privire și să vedem care era starea de spirit a românului obișnuit cu o sută de ani …
La ce vârstă se atinge culmea intelectuală? E greu de fixat un anume număr de ani, din moment ce ființe geniale au dat ce aveau mai bun până la vârsta de 35 și apoi au stagnat timp de decenii. În lumea comună a Literelor, se progresează de obicei lent și continuu, așa încât la 80 …