Cronica literară

Originile, între historia și basne

Studiile istoriografice ale lui Ovidiu Pecican mi-au plăcut întotdeauna, pentru că, dintre istoricii noștri actuali, el are cele mai strânse legături cu literatura. Cercetarea sa cea mai recentă, Românii. Stigmat etnic, patrii imaginare, nu face deloc excepție. Nu doar că se bazează, în mare măsură pe o analiză critică a principalelor texte epice medievale românești, …

Nichita Stănescu – 90/40. Titlurile, sau poezia și programul ei

Nonșalanța cu care Nichita Stănescu s-a eliberat de canoanele restrictive ale poeziei realist-socialiste a acreditat un prim mit critic în legătură cu personalitatea sa artistică: acela că ne-am afla în prezența unui poet inspirat, a unui bard care, în transă, scrie sub imperiul unei inspirații celeste. În mare măsură, această imagine era însă una deziderală, …

O nebunie curată. Adam Puslojić – la despărțire

În 11 martie, Adam Puslojić ar fi împlinit 80 de ani.Puslojić, adică Pâslaru, pe românește.Îl enervau cei care, fie în Serbia, fie în România, îl împingeau să își asume o anume identitate, împingându-l astfel într-o condiție pe care el o refuza. „Bătrâne, eu nu vreau să fiu minoritar. Minoritar are aceeași rădăcină cu minor. Or… …

Două feluri de a fi optzecist

Trei trepte ale imaginarului Mircea Bârsilă face parte din clubul select al optzeciștilor care au reușit să debuteze editorial înainte de căderea regimului comunist, publicând atunci chiar două volume (Obrazul celălalt al Lunii, 1982, și Argint galben, 1988). Aparițiile în volum au compensat, întrucâtva, relativa sa marginalitate în raport cu principalele instanțe de validare ale …

Doi poeți maghiari în traducere

„Poetica realului“, în variantă maghiară S-a observat mai demult, încă de la primele traduceri românești ale optzeciștilor germani (Vânt potrivit până la tare, 1982) din România că similitudinea condiționărilor istorice generează, în literaturi cu morfologii diferite, răspunsuri asemănătoare. Un bun exemplu în acest sens îl constituie volumul poetului harghitean Lövétei Lázár László, intitulat Munca la …

Doi poeți (încă) tineri

Tandrețe aspră Andrei Novac nu vine, în poezie, nici din așa-zisul „neo-expresionism“ cultivat de nefericiții cenacliști ai răposatului Marin Mincu, nici din pseudo-minimalismul cultivat de succesorii acestora. Format la Timișoara și aplecat în egală măsură către studiul academic al literaturii (doctorat în 2013, cu o teză despre Valentin Tașcu), el a debutat în 2001 cu …

O rețea de solilocvii

Chiar când mă lamentam că proza noastră a cam ratat marile mișcări sociale din ultimele decenii (începând chiar cu 22 decembrie), Gabriela Adameșteanu vine să mă contrazică, publicând un roman, Voci la distanță, a cărui problematică este strâns legată de pandemia prin care am trecut nu cu mult timp în urmă. Pandemia a fost, desigur, …

Alarmă pe timp de pace

Unul dintre cei mai importanți poeți maghiari contemporani, Markó Béla este, totodată, și unul dintre cei mai consecvenți în a-și tipări opera și în limba română. Gest firesc de deschidere față de cultura în mijlocul căreia trăiește, dat și de asumare a unei condiții moderne, de scriitor-punte care, aparținând prin creația sa unei literaturi (cea …

Marea carte a iertării

Noul roman al lui Gabriel Chifu, Marea carte a uitării, continuă seria interogațiilor asupra condiției umane și a raporturilor ființei cu istoria, deschisă de Punct și de la capăt (2014) și continuată de Ploaia de trei sute de zile (2017). Însă o face dintr-o altă perspectivă, recuperând o dimensiune care până acum – fără să …

Despre ideile sensibile

Personalitățile organice au o dicțiune a ideilor unitară chiar și în cărțile lor „en miettes“.Vorbesc, se-nțelege, de o unitate care nu este uniformitate și care, înainte de a fi a stilului, este a gândului care subîntinde fragmentele. Gânditorul organic nu are nevoie de „teme“ și mai ales de „proiecte“ de tipul maculaturii universitare, pentru a …

Personajul carnasier și autorul vegan

Astăzi este aproape imposibil să mai faci o analiză critică obiectivă a operei lui Mircea Cărtărescu, indiscutabil, unul dintre cei mai importanți autori ai generației optzeci și, după majoritatea comentatorilor, chiar cel mai important. În jurul său s-a făurit, în special în mediul virtual, un asemenea cor encomiastic, încât a exprima cea mai inocentă îndoială …