Unora literatura li se pare un moft desuet menit a le omorî timpul, o deprindere stearpă la care renunță treptat, spre a se închina idolului virtual al forfotei de pe internet. Ei alcătuiesc cohorta modernilor în ochii cărora cartea e relicva unei epoci în care cititul ţinea loc de privit. În schimb, pentru alţii (iar …

Epoca de azi exclude duioșiile verbale. Sîntem obișnuiți ca, fugind de tandrețuri retorice, să eliminăm sentimentele moi. Parcă o conjurație a cruzimii ne împinge spre tonuri răspicate, în care agresiunea cuvîntului îmbracă forma cinică a diatribei necurmate. Apeși tasta calculatorului cu grimasa călăului ridicînd satîrul. Verbul trebuie să-ți fie bici, adjectivul clește, adverbul junghi, iar …

Ce definește o femeie este ambiția de a sfida orizontala, ieșind din forfota statistică a ființelor de pripas. Cîtă vreme rătăcește amețită sub fascinația împlinirii de sine, ea va fi o victimă certă a hazardului sălbatic, sfîrșind în balta anonimă a făpturilor sleite. De aceea, scăparea nu-i poate veni decît prin trei calități: frumusețe, duh …

Unui om normal, aflat în deplin acord cu sine, gîndul de a face filosofie i se pare curată bazaconie. O irosire a vieții în numele unor himere fistichii. De aceea, e nevoie de o zdruncinare, de o surpare în urma căreia, scos din armonia complacerii blînde, să intre în pielea unui zărghit cu apucături abstracte. …

Istoricii sunt ființe vetuste, avînd mintea pierdută în praf de relicve. Atracția față de vechituri îi pune în inadecvare cu epoca, rupîndu-i de încordarea clipei actuale. Oricît s-ar strădui să fie în pas cu vremea, un sorb de nostalgie îi scoate din modă, coborîndu-i în felia anacronică a trecutului răposat. Din această categorie face parte …

Cînd am citit cronica O jale despre ultimul volum semnat de Mircea Cărtărescu (numărul 42 al României literare), mi-am spus că, aflat într-un acces de maliție acută, autorul l-a preschimbat pe poet în victima ironiilor pe care obișnuiește să le pună în verdicte. Și cum rareori mi s-a întîmplat să fiu de acord cu Daniel …

E un semn de adîncă suceală ca, descriind o banală încăpere, să răstorni pînă în- tr-atît unghiul de vedere încît raportul dintre lucruri să o ia razna, topindu-se în direcții neverosimile. De exemplu, dacă privesc o masă cu patru picioare, ar fi o platitudine să spun că masa se sprijină pe podea, drept care răstorn …

La invitația Teodorei Stanciu, titulara emisiunii „Revista literară“ de la Radio Trinitas, Dan C. Mihăilescu a ținut timp de un an (iulie 2018–aprilie 2019) o rubrică de cronici literare, sub egida paseistă de Podul cu vechituri, titlu pe care îl regăsim în volumul pe care l-a publicat anul trecut la Humanitas. Cartea îi este dedicată …

Ce s-a întîmplat în filosofia Occidentului în secolul al XIX-lea a fost o abdicare: suprasaturată cu abstracții formale, gîndirea conceptuală a început să-și cînte singură prohodul. Prea multă abstracție dăunează, uscînd sufletul sub ariditatea de spini a silogismelor găunoase. Așa se face că, după apogeul idealismului german, filosofia a acuzat simptome de oboseală cronică: un …

Născut în 1913 la Bogotá, într-o înstărită familie de negustori columbieni, a căror avuție l-a scutit de ipocrizia de a le dovedi semenilor cît de mult îi îndrăgește, Nicolás Gómez Dávila a fost un mizantrop sadea, a cărui aplecare spre singurătate s-a potrivit mănușă peste încăpățînarea de a crede pînă la moarte în Dumnezeu. Să-ți …

Există o categorie de strigoi reacționari cărora posteritatea le este pînă într-atît de potrivnică încît numele le va fi supus mereu unei proscrieri drastice. Din rîndul lor face parte Aurel C. Popovici, născut la Lugoj în 1863, într-o epocă în care Imperiul habsburgic părea să dăinuie in aeternum. După bacalaureatul dat la Beiuș, tînărul va …