„Europa liberă“ după 1989 S-a discutat mult, în ultimii ani, în special în mediul publicistic și istoriografic, despre necesitatea recuperării și aducerii în România a arhivei postului de radio „Europa liberă“. Nu știu ce s-a făcut concret pentru asta, nu am urmărit până la capăt dezbaterile și inițiativele: nu e exclus ca totul să fi …
Pas de deux, adică mișcarea de balet clasic, cunoscută la noi în traducerea ei literală de pas în doi. Cu alte cuvinte, o carte scrisă nu doar de doi autori, Daniel Vighi și Viorel Marineasa, ci chiar în doi, adică într-o anume sintonie a temelor, dar mai cu seamă a altor elemente. Totodată – forțând, …
Chiar dacă apariția acestei cronici, consacrate unui volum de critică de artă (deci, oarecum marginal în raport cu preocupările rubricii), coincide cu împlinirea unei vârste rotunde de către autorul cărții, nu acolada omagială a constituit imboldul scrierii ei. Înainte de toate, Capodopere în dialog – noua culegere de eseuri semnată de Andrei Pleșu – este …
Nu mi se întâmplă decât foarte rar să comentez de două ori aceeași carte. Dacă acum fac o excepție, este pentru că volumul Cantafabule. Texte pentru Phoenix, semnat de Șerban Foarță și Andrei Ujică – pe care l-am comentat și cu prilejul reeditării din 1994 –, este unul ieșit din comun. Atât de special, încât …
Există scriitori polivalenți, care scriu în mai multe genuri și ale căror creații poetice, să zicem, sunt complet distincte stilistic de cele în proză (și invers), după cum există și scriitori care, încadrându-se în exigențele unui anume gen, păstrează totuși în filigran și semne ale celorlalte genuri frecventate. Nu este o distincție valorică, este doar …
Mărturisesc că, deși îi apreciez atât pe Adrian Alui Gheorghe, cât și pe fiul său, Vlad Alui Gheorghe, și am scris despre cărțile amândurora, am început să citesc cu o anumită reținere cartea lor Mușcătura de măr. Un dialog monografic. Trăim, vrem-nu vrem, într-o societate a suspiciunii generalizate, în care suntem tentați să vedem la …
În numărul trecut, am comentat neverosimila (cel puțin pentru mine) corespondență dintre Constantin Noica și Paul Anghel. Nu cu mult timp în urmă, marcasem Centenarul Monica Lovinescu, scriind, în două episoade, atât despre critica ei literară, cât și despre jurnalele ei. În acestea din urmă, Noica este un personaj destul de consistent, direct și indirect. …
Nu era necunoscută istoriei literare strania pasiune a lui Constantin Noica pentru ciclul romanesc Zăpezile de-acum un veac, ca și pentru personalitatea sulfuroasă a autorului său, Paul Anghel. Se știe că, în general, filosofii nu se pricep la literatură și, în pofida superiorității cu care privesc această artă, au despre ea opinii dintre cele mai …
Dacă este ceva pentru care invidiez colegial revista „Orizont“, aceasta este rubrica de pe ultima pagină, susținută de mulți ani de zile de Ioan T. Morar. Nu atât pentru semnătura autorului – căci Ioan T. Morar este un titular de rubrică apreciată și la România literară –, cât pentru subiectul rezervat, de mulți ani, colegilor …
Cristian Pătrășconiu, colegul meu de la România literară, este, nu doar în opinia mea, cel mai bun publicist cultural din țara noastră. Cuprinderea informației la zi din varii domenii și solida pregătire filosofică – reflectată într-o minte limpede și bine organizată – merg mână în mână cu o bucurie a culturii pe care nu am …
Mircea Mihăieș a scris nu puține cărți neobișnuite, dacă e să ne gândim numai la trilogia critică dedicată lui James Joyce sau la exegeza minuțioasă a odiseei lui Corto Maltese. Însă cea mai puțin obișnuită este, de departe, Despre doliu, ajunsă acum la o a doua ediție, revăzută. Cea mai puțin obișnuită și, în același …
Ion Mureșan face parte din categoria restrânsă a poeților a căror creație, deși parcimonioasă, poartă în filigran o pecete care îi face imediat recognoscibili. Chiar și atunci când – cum este chiar cazul lui – fac parte dintr-o generație afirmată in corpore, în jurul unei poetici de grup (postmodernismul), iar nu ca sumă de individualități …