Zarva stârnită de jurnalele lui Mircea Zaciu în anii nouăzeci le-a transformat în lectură obligatorie. Întâi, pentru cei interesați de viața literară din ultimul deceniu comunist. Pentru alții, tomurile justificau etaje inedite ale biograficului, un gen care-și multiplica la noi supremația cu destulă voluptate. Dar anii în care autorul pregătea pentru tipar lumea de altădată …

Un thriller rural La o primă lectură, Casa noastră cea de toate zilele este numai un dialog al solilocviilor. Ingenioasă compozițional, narațiunea adună depozițiile ultimilor locuitori dintr-un cătun oltenesc. Pe căi diferite, polifonia anunță verdictul catastrofei demografice. Între petrecere și erotomanii, indivizii trăiesc viața ca pe-o rutină necesară. Până când urmașii boierului restăpânesc locurile și …

Nu știu cât de alertați au rămas cititorii în vremurile pandemice. Însă de luni bune, de când s-au închis majoritatea țărilor, au apărut volume dedicate fenomenului global. Sigur, nu e greu să-ți imaginezi că, cel puțin la un etaj, cărțile sunt cu totul previzibile, indiferent de gen. Primul caz de reclamă agresivă aparține Polirom-ului, ce …

Dacă nu găsești informații torențiale care să schimbe temeiuri despre evenimentele din 1989, după 30 de ani nădăjduiești măcar să ai parte de intrigă revelatoare. Cei patru coordonatori ai volumului Revoluția din 1989. Învinși și învingători au căutat mai degrabă diversitatea perspectivelor. Chiar și așa, capitolele își au tramele lor. O spun din capul locului: …

Pictorul Abăluță colaborează ideal cu scriitorul în Insula secretă a lui Prometeu. Un narator cu vârstă incertă (când 45, când 55, ba chiar trecut de 63), cu limbajul și observațiile unui autist, este pacientul unei camere-scenă ce poate avea drept ziduri niște copaci, iar infirmierii pot fi unul sau mai mulți, la fel ca alții, …

După jumătate de secol în care s-a dedicat numai culturii, arhitectului Constantin Abăluță nu-i plac pauzele din viață. L-ar îndepărta prea mult de ceea ce se transformă în literatură. N-am exagera dacă am spune că el întruchipează evidența camusiană ce declară că omul este întotdeauna prada propriilor sale adevăruri. Iar pe cele din urmă, Abăluță …

Cu aproape un deceniu în urmă, Nicolae Breban anunța într-un interviu că are definitivat volumul de nuvele cu titlul Act gratuit. Cum se știe, scriitorul datează finalizarea textelor și nu avem motive să nu-l credităm. De ce, atunci, l-a ținut la sertar atâta timp? Distilare stilistică și de idei? Înclin să cred că prozatorul are …

  Adeseori citite cu echerul, volumele semnate de Nora Iuga au găsit impulsuri critice la temperaturi diferite. Totuși, se poate spune că, deși n-a recuperat și în țară succesul din străinătate, literatura Norei Iuga are publicul ei restrâns, profesionist, în expansiune. Noul roman se ramifică în primele două părți dintr-o feminitate condusă epistemologic, ocolind poeticul …

Mare bătaie de cap le-a dat Emil Brumaru celor apropiați și după moartea lui, din ianuarie 2019. Scriind zilnic și locuind în versuri, se poate spune că Brumaru a murit cu poezia în brațe, așa cum visează actorii să treacă dincolo pe scenă. Ca să spun drept, niciodată n-am înțeles poeții care scriu zilnic. E …

  Duetul histrionilor Trei cărți scrise de autori români îmi vin în minte atunci când citesc un titlu ca „recviem“: volumul Ninei Cassian din 1971, singurul roman postdecembrist al lui Buzura și poemele lui Nichita Danilov din 2016. Altminteri, cărți fără noroc. Deși răsfățate la vremea lor, nu după mult timp, ele s-au sudat în …

Din capul locului trebuie precizat că, între cele 16 (plus alte posibile trei) texte în limba română rămase de la Paul Celan, există mai multă proză decât în volumul de Opere editat de franco-germani în 2002. Ediția românească, Meridianul și alte proze, păstrează în cea mai mare parte structura de la Seuil. De ce Petre …

Totalitarismul nu s-a încheiat în 1990 pentru Paul Goma. Discursul e neschimbat, iar vehemența n-a slăbit. Doar adversarii se înmulțesc pe măsură ce găsește pricini tuturor, chiar și din partea lui de baricadă. Impetuozitatea se intensifică direct proporțional cu dispariția obiectului demonizat – comunismul. Se poate vorbi despre multe cauze. Mai însemnată rămâne popularea spațiului …