Adeseori citite cu echerul, volumele semnate de Nora Iuga au găsit impulsuri critice la temperaturi diferite. Totuși, se poate spune că, deși n-a recuperat și în țară succesul din străinătate, literatura Norei Iuga are publicul ei restrâns, profesionist, în expansiune. Noul roman se ramifică în primele două părți dintr-o feminitate condusă epistemologic, ocolind poeticul …

Mare bătaie de cap le-a dat Emil Brumaru celor apropiați și după moartea lui, din ianuarie 2019. Scriind zilnic și locuind în versuri, se poate spune că Brumaru a murit cu poezia în brațe, așa cum visează actorii să treacă dincolo pe scenă. Ca să spun drept, niciodată n-am înțeles poeții care scriu zilnic. E …

  Duetul histrionilor Trei cărți scrise de autori români îmi vin în minte atunci când citesc un titlu ca „recviem“: volumul Ninei Cassian din 1971, singurul roman postdecembrist al lui Buzura și poemele lui Nichita Danilov din 2016. Altminteri, cărți fără noroc. Deși răsfățate la vremea lor, nu după mult timp, ele s-au sudat în …

Din capul locului trebuie precizat că, între cele 16 (plus alte posibile trei) texte în limba română rămase de la Paul Celan, există mai multă proză decât în volumul de Opere editat de franco-germani în 2002. Ediția românească, Meridianul și alte proze, păstrează în cea mai mare parte structura de la Seuil. De ce Petre …

Totalitarismul nu s-a încheiat în 1990 pentru Paul Goma. Discursul e neschimbat, iar vehemența n-a slăbit. Doar adversarii se înmulțesc pe măsură ce găsește pricini tuturor, chiar și din partea lui de baricadă. Impetuozitatea se intensifică direct proporțional cu dispariția obiectului demonizat – comunismul. Se poate vorbi despre multe cauze. Mai însemnată rămâne popularea spațiului …

Cronicile dedicate romanelor lui Nicolae Breban din ultimii ani nu depășesc degetele de la o mână. Stufoase, dense, asemeni unor cărămizi în capul cronicarilor, tomurile lui sunt ocolite, amânate, sau, cum s-a încetățenit cu exagerată comoditate, volumele ar fi ilizibile. Încheind trilogia începută cu Singura Cale (2011) și continuată cu Jocul și fuga (2015), Frica …

    Încă mai există prozatori care scriu ca și cum ar trăi într-un poem. Cu imaginarul ei sinestezic, conectat la detalii volatile, Veronica D. Niculescu se găsește printre ei. Cel de-al doilea roman pe care-l semnează, Toți copiii librăresei, prezintă un spectacol de vitalități introvertite, în care diafanul este survolat psihologic. Un roman despre …

Să lăsăm deoparte generalizările și să acceptăm că prozatoarele din ultimul deceniu au reușit să evacueze cu totul discuțiile de gen. Chiar și pentru cronicarii literari e dificil de înregistrat varietatea afirmată de prozatoare. Nicidecum amuzantă, ci tristă e neajutorarea criticilor noștri, gata oricând să generalizeze comentând scriitoare. Pe necitite, ei contextualizează cu patimă și …

Indivizii pregătiți deopotrivă pentru scenă și roman au ceva din spiritul celor dornici să urce oricând pe un montagne russe. Furați sau împovărați de sentimentul jocului, ei sunt gata să sufere la înălțime, sperând în secret ca mecanismul să se blocheze; iar suspendați, ei pot medita, în voie, altfel. Rebelii seduși de dramaturgie se văd …

În pictură, „sfumato“ desemnează o tehnică prin care ochiul parcurge tranziția culorilor având senzația liniilor și demarcațiilor fără ca ele să existe. Cercetările lui Leonardo da Vinci din camera obscură l-au încredințat că ochiul poate fi mințit, la fel cum ceața sau fumul conving privitorul că ar exista linii și forme în interiorul lor. De …